Pages Navigation Menu

Teritoriul este baza statului

Teritoriul este baza statului

1286289285PocketSunTzu

În China, în urmă cu aproximativ două mii şase sute de ani, Sun Tzu scria primul tratat din lume de strategie şi tactică militară, cunoscut sub titlul de ,,Arta Războiului’’, studiat şi astăzi în academiile de specialitate ale lumii şi utilizat încă, nu doar ca o piesă de istorie a domeniului, ci drept un îndrumător valoros în acţiunea armată. Sun Tzu acorda o mare importanţă surprizei în luptă, dar şi activităţii de culegere a informaţiilor referitoare la inamic. Acestui autor chinez i se datorează principiul respectat şi astăzi, nu numai în război, ci inclusiv în deplasările şi vizitele diplomatice; ,, în afara teritoriului naţional, comandantul locului este  comandant suprem’’ În frumoasă manieră orientală o serie de teze şi principii sunt exprimate în  formă de parabolă.

Sun Tzu spune, astfel: un împărat al unuia dintre statele marii  ţări sale este informat de ministrul său  că monarhul regatului vecin pretinde ultimativ să i se dea o mare cantitate de aur. Ministrul propune adunarea armatei şi intrarea în război cu statul respectiv. Împăratul refuză războiul şi ordonă plata în metal preţios, cerută. După nu multă vreme se repetă pretenţia cu privire la alte bunuri, iar ofensa, de acest gen, se repetă de câteva ori. De fiecare dată împăratul nu acceptă războiul cerut de miniştrii săi şi se supune pretenţiilor ce i se avansează. La un moment dat sunt cerute câteva mii de tinere fete – spre surprinderea tuturor şi acest afront  este suportat şi tinerele ce devin astfel sclave sunt trimise în ţara care ajunsese atât de departe cu îndrăzneala. I se pretinde apoi un foarte mic teritoriu spre a fi cedat, prin rectificare de frontieră, vecinului mult prea îndrăzneţ. Împăratul ordonă pe loc mobilizarea armatei şi începerea ostilităţilor împotriva celui continuu nesătul. Miniştrii îl întreabă de ce a cedat în faţa unor cereri mult mai consistente şi abuzive iar acum intră în luptă pentru un teren de o valoare şi o importanţă relativ reduse. Împăratul răspunde: ,, teritoriul este baza statului’’. Iată un adevăr pe care nimeni nu are dreptul să îl neglijeze.

Sunt însă  numeroase probleme  pe care le ridică mişcarea istorică în legătură cu importanţa teritoriului, ca bază a statului. Astfel Statele Unite au realizat, la nu multă vreme după constituirea Uniunii, valoarea pe care o are asocierea la stat a unor teritorii, devenite state, precum Florida, anterior spaniolă, Louisiana, o colonie franceză, a Texasului, care se eliberase, ori separase, prin luptă de Mexic, Alaska, anterior rusă şi, până la urmă să îşi fixeze frontiera de vest în mare măsură pe Oceanul Pacific şi, chiar în mijlocul acestuia, în Haway. Statele Unite au devenit astfel o unitate ce s-a dovedit indisolubilă, inclusiv  în Războiul  de Secesiune, şi este produsul nu doar al unei voinţe umane şi populare, constituind o naţiune cu totul remarcabilă, ci şi al unei filozofii cu privire la guvernare, la stat şi la democraţie. Astfel, dacă teritoriul este baza statului, acest teritoriu contează nu doar în sine, ci şi prin structurarea sa, ca şi prin vecinătăţile sale. Teritoriul nu este un simplu desen trasat prin mijloace politice şi militare, după criterii etnice sau strategice pe suprafaţa planetei noastre ci ajunge să fie o alcătuire reflectând voinţa de persistenţă, împlinire şi siguranţă a unuia sau mai multor popoare.

Uniunea Sovietica, la celălalt capăt al lumii, a fost creată pe seama extinderii unui stat imperial, constituit din teritorii şi zone diferite prin istorie, caracteristici etnice, culturale şi religioase. Unite cândva prin puterea imperială, centrală, erau acum reasamblate de revoluţia comunistă într-un stat unic , puternic centralizat dar având caracterul formal al unei reuniuni de state, fiecare dintre acestea, pretins  autonom. Evident, centrul acestei uniuni îl alcătuia însă Rusia, prin forţa  acesteia şi printr-o anumita evoluţie istorică a respectivului spaţiu. Dispariţia, dislocarea, Uniunii Sovietice s-a făcut, aşa cum se ştie, după frontierele, anterior puţin importante, ale republicilor unionale. În acest moment al desfăşurării – încă – a crizei ucrainene apare evident un lucru mai înainte doar conceptibil, dar acum evident: traseele respectivelor frontiere respectau vechile diviziuni teritoriale într-un mod foarte relativ, însă nu arbitrar. Corecturile acestora, precum trecerea Sudului Basarabiei şi a Nordului Bucovinei – dintr-o Moldovă oricum separată de România – la Ucraina, a Crimeii în aceeaşi  republică, cândva socotită de Nichita Hruşciov ca un teritoriu mai sigur pentru puterea sa, ucrainean  fiind el însuşi,  au reprezentat modificări privind ansamblul unui imperiu – comunist  atunci – admisibile şi acceptabile în cadrul acestuia, dar care pun probleme  de loc simple în contextual separării fostelor componente ale URSS. Ce se întâmplă sau se va întâmpla cu  teritoriile aparţinând etniilor diverse ale statului sovietic, în întregul său?

Teritoriul este baza statului în calitate de principal factor al siguranţei statale care se reflectă în autoritatea asupra respectivului spaţiu . Cui ar putea să îi fie refuzată această siguranţă? În acest moment al existenţei umanităţii, principala valoare care trebuie să fie egal distribuită tuturor statelor este siguranţa. La aceiaşi siguranţă au dreptul toate ţările; neexceptându-le pe cele mai puternice şi mai mari – necompromiţând nici pe cele mai puţin puternice. Cum va fi resimţită o mişcare în activitatea sau existenţa internaţională de către statele implicate în respectivul proces, aceasta din unghiul   siguranţei lor – iată prima întrebare pe care trebuie să o accepte şi soluţioneze inteligenţa tuturor actorilor scenei politice mondiale, indiferent de ce acţiune ar fi vorba şi de cine ar fi produsă.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>