Pages Navigation Menu

Sfaturi si droguri (De la ,,Declinul Occidentului’’ la discriminare, boicot si protectionism)

Sfaturi si droguri (De la ,,Declinul Occidentului’’ la discriminare, boicot si protectionism)

Romania primeste consultatii nesolicitate – intr-un ritm exagerat, cu o frecventa atat coplesitoare, cat si induiosatoare – din partea unor personalitati politice straine, occidentale, privitor la ceea ce ar trebui sa facem pentru a lichida coruptia sau, cel putin sfatul, in sine absolut, de a lichida pur si simplu coruptia. Nu cred ca exista insa problema in care sa nu ni se spuna ce avem de facut. In realitate, ceea ce pare a fi o sugestie, o invatatura, o indicatie orientativa, este, un ultimatum, respectiv ultimatumuri in serie. Poate le meritam, sau poate nu, ramanand  a fi catalogate, deci, doar ca simple incercari de a jigni, aroganta prin care se incearca un act de dominatie. Important este faptul ca ultima astfel de punere la punct nationala – de genul: nu puteti fi admisi in Schengen, pentru ca sunteti o societate corupta – a venit din partea unei tari, unui stat, unei civilizatii (inca posibil de numit astfel, dupa o stralucita istorie culturala mai veche) care abunda in droguri, si se remarca prin particularitati comportamentale sa le spunem nastrusnice. Coruptia nu se exporta usor – toxicomania (ca si drogurile) este insa foarte contagioasa. Cine intra, deci in Schengen si cine nu intra?

Primim sfaturi referitoare la o reforma a justitiei – un singur sfat nu ni se da, dar ideea de la care ar trebuie sa porneasca acesta nici nu pare sa faca prea multa cariera in lumea actuala: dreptatea, justitia, au a fi,  in mod absolut, una si aceiasi pentru toţi. Au fost, chiar si asa personalitati straine, active  diplomatic  in Romania care, stiau bine acest lucru  precum David Funderburk, Coon, Stork, John Davis Jr. si au adus mari avantaje ambelor tari – a lor si a noastra.

Vreau sa fiu clar : coruptia – nu doar in Romania, ci in toata lumea si, intr-o masura sau alta, in fiecare tara, este rezultatul imoralitatii la nivelul varfurilor de pretins progres istoric. M-am intrebat adesea cum s-a ajuns la situatia ca toata lumea – romaneasca, balcanica, estica –face adevarate pelerinaje, infinit repetate in Vest si rezultatul acestora este o aproape neglijabila schimbare in Rasarit, pe cand, in prima jumatate a secolului XIX, cateva zeci de tineri romani au mers pentru studii  in Viena, Berlin si Paris, iar apoi s-au intors intr-o tara pe care au schimbat-o cu totul? Raspunsul este simplu: acum Occidentul nu mai este respectat altfel decat istoric si ca trecut cultural – el, Occidentul, nu mai inspira consideratie. Un fapt niciodata subliniat: pe cand, sase state Vest-europene alcatuiau comunitatea care avea sa formeze Uniunea Europeana, trei dintre acestea inca detineau colonii, ceea ce nu era chiar foarte frumos.

Oswald Spengler a publicat, intre 1918 si 1922, lucrarea, care a avut un mare ecou in  epoca dar este acum aproape complet neglijata, intitulata ,,Declinul Occidentului’’. M-am angajat, probabil, in toate eforturile posibile din functiile pe care le-am ocupat, dar si in afara acestora, pentru a se ajunge la admiterea Romaniei in Uniunea Europeana, evident am fost unul dintre cei foarte multi care au procedat astfel. Acum ma intreb care este viitorul Occidentului? Cata vreme acea zona geo-politica va incerca sa inlocuiasca vechile colonii pierdute cu  noile state admise in Uniune, previziunea lui Spengler devine fatalitate – daca insa egalitatea intangibila a justitiei, care inseamna si respectul, absolut egal, aratat demnitatii persoanelor si statelor, se va instala in Europa va fi suprimata aroganta unei politici a discriminarii .

Atunci continentul va deveni ceea ce deja crede ca este, dar inca o face in chip exagerat si fals. Pana cand se va transa aceasta dilema ne putem intreba – si coruptii si necoruptii  aceleiasi tari la portile Spatiului  Schengen, daca este corect sa fi primit  inauntru cu buzunarele pline de droguri. Dreptul – universal – de circulatie a persoanelor nu este doar un drept la plimbare, ci unul la deplasare cu ansamblul capacitatilor tale, intre care aceea de a munci este esentiala. Controlul asupra acestui drept nu poate privi decat persoane si nu comunitati, uneori mari, cu atat mai puţin natiuni. Pana nu se va accepta acest principiu asa, dreptul la libera circulatie nu este activat in Occident, inlocuit fiind cu discriminarea de tip etnic, pana la rasism, cu boicotul capacitatilor umane, si protectionism neeconomic.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>