Pages Navigation Menu

Scaparile istoriei – presedintii americani uitati (IV)

Scaparile istoriei – presedintii americani uitati (IV)

Pana ca Statele Unite sa ajunga republica federala, sub presedintele George Washinghton, poporul american este condus de paisprezece sefi de stat pe care istoria ii numeste „parintii natiunii”. O parte dintre acestia au sustinut chiar ideea unei monarhii constitutionale. Mai jos, povestea ultimilor patru.

RichardHenryLee_Full
11. Richard Henry Lee (1732-1794)
Este cel care infiinteaza Congresul Continental al coloniilor nord-americane, dar nu il conduce decat un deceniu mai tarziu timp de un an. Plantator din Virginia cu origini nobiliare si familie aflata in gratiile coroanei britanice, renunta la privilegiile pozitiei si devine liderul blocadei comerciale antibritanice dupa ”Partida de ceai de la Boston”. Tot el impune in congres ideea neimportarii bunurilor britanice de orice fel. In 1776, o serie de alte propuneri, cum ar fi inarmarea populatiei si formarea unei militii cetatenesti sunt respinse pe motiv ca ar fi prea radicale. Dar congresul le adopta oricum un an mai tarziu.
Este numit de congres in comitetul responsabil cu redactarea unei declaratii de independenta, dar imbolnavirea sotiei il impiedica sa lucreze si locul lui este luat de un protejat: Thomas Jefferson. El este primul om care glasuieste in cadru oficial ideea de independenta: ”Aceste colonii unite sunt si trebuie sa fie de drept state libere si independente”.

nathaniel gorham
12. Nathaniel Gorham (1738-1796)
Unul din multii negustori de succes din Boston care se realizeaza cu forte proprii, isi risca averea si pozitia pentru ideea de libertate. Integritatea si onestitatea ii castiga un loc in Congresul Continental, al carui membru ramane pana la dizolvare. Desi un federalist convins, nu sustine ideea impartirii pe state pentru mai mult de o suta de ani.
Este ales sef de stat intre 6 iunie 1786 si 1 februarie 1787. In aceasta perioada Congresul discuta serios optiunea unei monarhii constitutionale. Mai intai Printul Henry, fratele lui Frederik al doilea al Prusiei, apoi Printul Charlie, liderul partidei iacobite din Scotia, sunt invitati sa ocupe un posibil tron al Statelor Unite. Dar partida republicana castiga dezbaterea in plen.

Arthur St. Claire
13. Arthut St. Claire (1734-1818)
Nascut si educat in Edinburgh, Scotia in timpul ultimei rascoale iacobite impotriva coroanei britanice, este singurul presedinte american nascut si crescut pe pamant strain.
In timpul marii emigrari scotiene catre State se inroleaza in marina militara britanica pentru a studia slabiciunile inamicului care i-a oropsit poporul. La inceputul razboiului Franco-Indian este trimis in teatrul american de operatiuni, statul Pennsylvania, unde decide sa se mute.
In slujba efortului de obtinere a independentei organizeaza militia statala si conduce armata continentala in expeditia din Canada, apoi este ales in Congres. Il conduce ca presedinte intre 2 februarie 1787 si 21 ianuarie 1788. Este un antifederalist convins si un sustinator al monarhiei constient ca o constitutie federala si o centralizare excesiva ar putea permite guvernului sa se implice in orice aspect al vietii private a cetatenilor. Este luat in deradere, dar previziunea lui se aplica perfect in prezent.

Cyrus Griffin
14. Cyrus Griffin (1736-1796)
Avocat de renume educat in Londra este recunoscut rapid in elita juridica americana. Ca multi alti reprezentanti ai statului Virginia se declara antifederalist dar accepta pana la urma ratificarea constitutiei, sub conditia renuntarii la ideea unei monarhii. In timpul mandatului sau aceasta intra in vigoare.
Ca protejat al viitorului sef de stat, este ales in Congresul Continental pe care il conduce ca ultim presedinte din 22 ianuarie 1788 pana la investirea lui George Washington, pe 30 aprilie 1789.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>