Pages Navigation Menu

Refuzul de a fi jignit

Sunt personalităţi – sau, pur şi simplu, persoane – care nu pot fi jignite; şi încă, nu pot fi jignite de nimeni. În Evanghelii ni se spune că, în agonia de pe cruce, unii trecători, eventual farisei, poate şi alţii îi aruncau lui Iisus cuvinte insultătoare. Putea fi jignit Iisus? Evident, El aparţinuse totdeauna, aşa cum avea să aparţină, mai departe  în infinitul timpului, altei lumi decât aceea în care trăiau nefericitele fiinţe, poate totuşi omeneşti, care încercau să îl batjocorească. Exemplul acesta, al  inadecvării oricărei jigniri, este însă absolut unic şi nu se pretează la utilizarea într-o comparaţie, nu poate apare într-un referenţial, spre  înţelegerea similarului, căci se sustrage asemănării. Vechiul Testament oferă însă un exemplu, pe cât de strălucit pe atât, încă, de terestru.

În Eclesiastul, cel care ne vorbeşte este Solomon ,, fiul lui David , rege în Ierusalim’’ Profunzimea reflecţiilor sale, umanismul , am zice primar , ţinând cont de epoca în care a trăit şi s-a exprimat pentru eternitate, nobleţea atitudinii sale în faţa vieţii sunt cele care fac din el prototipul incomparabil al înţeleptului şi, de ce nu? al înţelepciunii. I se pot aduce totuşi critici? În mod sigur , da. Într-un poem scris cândva am atacat eu însumi unul dintre perceptele sale: ,, mai bine să fii un câine viu, decât un leu mort’’. Homer  avea să îl pună pe Achille, ajuns în Hades, să îi răspundă lui Ulise care vizita, viu fiind – reuşise, – regatul celor dispăruţi şi îi spunea marelui erou: ,, eşti aici un prinţ în lumea umbrelor’’; deci să răspundă astfel: ,, mai bine să fii un porcar între cei vii, decât un prinţ între morţi’’. Am scris despre cuvintele citate din  Solomon: un leu mort a fost cândva un leu viu, iar câinele viu va deveni, peste un timp, un câine mort. În infinitul devenirii, ce poate înseamnă când anume eşti ceea ce ajungi să fii?

Şi totuşi, Solomon, Regele prin excelenţă, nu poate fi  jignit cu nici un chip. De ce? Pentru că el însuşi spune, în Eclesiastul: ,, Doamne, eu de lucruri prea înalte pentru mine  nu m-am apropiat şi nu m-am ocupat cu ele niciodată’’ Un om – Marele Rege -, care îşi defineşte finitudinea spiritului în acest fel, umil şi grandios totodată, devine moral şi intelectual absolut inatacabil.

Sunt mulţi oameni, în această lume, sărăcăcioasă intelectual, coruptă moral, degradată ca structură socială şi drept valoare de comunicare interumană, care, împotriva tuturor dificultăţilor dreptei conduite, a turbulenţelor inerente vieţii, nu pot fi jigniţi. Cronicarul spunea că, nu este omul deasupra vremilor, ci bietul om sub vremi. În concretul existenţei fizice, acesta avea dreptate, dar în orizontul etic – precum şi în cel al cunoaşterii şi pregătirii, exerciţiului – nu sunt chiar puţini care stau deasupra vremii lor. De ce  toate aceste consideraţii?

Doresc să fiu foarte direct şi clar: în lumea actuală jignirea pare să fie o problemă subiectivă; indivizi obraznici, incapabili de ruşine, perverşi moral, nu pot fi jigniţi – sau încearcă să pozeze în condiţia celui neafectat de o insultă – uzând, agresiv şi violent, de aroganţa care le este proprie; alţii, personalităţi cu alese şi înalte calităţi pot simţi dureros, uneori foarte dureros, jignirea, ca nedreptate ce li se face. Problema – ca implicare posibilă, directă, a mea – este nulă, pentru mine; altfel spus, nu mă interesează de loc. Mă interesează însă foarte mult atunci când se ajunge  la jignirea unei întregi categorii umane, fie că fac parte din aceasta, fie că nu fac. Antisemitismul, ca rasism, dar şi ca ură interconfesională, mă lezează profund în sensul de a nu accepta  denigrarea unei condiţii umane majore, căreia creştinismul, religia căruia aparţin, ca ortodox, îi datorează origina terestră,aşa cum iudaismul datorează creştinismului un sprijin în persistenţă, uneori amar şi chiar dureros resimţit, dar nu mai puţin real. Savanţi teologi israelieni au cerut în mod expres  Europei să îşi asume, cu îndrăzneală  şi deplină încredere, originea şi identitatea creştină, în avantajul civilizaţiei pe care o cultivăm, mai mult sau mai puţin, ca ansamblu uman. Detest discriminarea  negativă a oricărei categorii  omeneşti – pe baze etnice, de clasă, ori religioase, aşa cum detest, discriminarea, autodiscriminarea pozitivă , în sens, de exemplu, naţionalist-extremist.

Insultarea şi, implicit, jignirea omului ca om, fie şi doar prin arogarea unei superiorităţi de orice gen a ceea ce se angajase în discriminare  ca să nu mai spun nimic despre judecata nedreaptă asupra altor societăţi umane, faţă de restul umanităţii  la limită, este execrabilă şi nu poate fi acceptată A adresa jigniri la adresa nu a unei comunităţi religioase fie şi doar la adresa teologiei unei religii,sau a oricărei religii, din perspectiva atee, înseamnă agresiune la adresa nucleului identitar a milioane de fiinţe omeneşti, mai curând însă, chiar miliarde.

Detest portretizarea caricaturală a Profetului Mohamed, aşa cum detest consideraţiile inepte, proferate uneori mediatic împotriva religiei mele, relativ abundente  în România recentă, împotriva  Creştinismului, a Bisericii Ortodoxe, ori a celei Catolice, sau Protestante. Contest, în absolut, dreptul oricui de a jigni componentele identitare ale semenilor mei şi, prin decisă comunicare cu toţi aceştia, ale mele însumi. Respect convingerile ateiste, deşi un anticleriast niciodată depăşit în virulenţa sa, deci  Voltaire, nu se abţinea să considere pe cei care nu recunosc Divinitatea , ca nefiind suficient  dotaţi mintal. Ateismul combatant este întradevăr o probă dintre cele mai sinistre de incultura, prost gust, lipsă de profunzime şi indecenţă. Cel care doreşte să emită considerente critice faţă de o credinţă ar fi bine, pentru obiectivitatea  demersului, să se refere exclusiv la credinţa sa. Abaterea de la acest principiu a generat Auschwitz-ul,   şi tot restul similar acestuia, iar, probabil, nestăpânit, acum  va mai genera asemenea produse.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>