Pages Navigation Menu

Războiul, inerent societății

Războiul, inerent societății

În război totul este moral, iar moralul și opinia reprezintă mai mult de jumătate din realitate. (Napoleon)

Conflagrațiile mondiale, soldate cu milioane de victime, au demonstrat cât de mult un război este sau nu benefic unei națiuni. Astfel că ele alimentează în primă fază relațiile încordate între învingători și învinși, duc la prăbușirea economiei și la începutul altor conflicte.

Războiul este ceva inerent societății umane, oferind contexte, situații, cauze care permit vindecarea anumitor stări de instabilitate. Cine întreține și dezvoltă aceste stări, de unde survin și, mai ales, dacă este nevoie de vărsare de sânge pentru a se ajunge la un echilibru sunt întrebări la care vom încerca să răspundem cu ajutorul sociologilor și psihologilor.

 Meprolight-XT4_ISRAEL 470

Să-l omor pe pământ ucrainean. Aș da orice!

”Pacea eternă” este posibilă sau rămâne un deziderat la care omenirea nu va ajunge niciodată? Pornind de la războiul civil din Ucraina și de la una dintre situațiile în care un tânăr de 27 de ani alege să se înroleze voluntar și să lupte alături de armată împotriva separatiștilor proruși, este dificil să ne imaginăm o formă de asociere umană durabilă care să excludă ideea de conflict.

Figură proeminentă a perioadei de Iluminism în Germania, Kant a dezvoltat ideea de “libertate” pornind de la concepţiile sale asupra moralei. Prin libertate el nu înţelege un liber arbitru lipsit de legi, ci libertatea de autodeterminare, de respectare conştientă a legilor, care derivă din raţiune. Deviza lui Kant era, “Sapere aude !” (“Îndrăzneşte să ştii !”), să ai curajul de a te servi de raţiune.

Cât este rațiune și cât nebunie în caz de război, cât de bun și de la ce punct devine acesta rău rămân aspecte demne de cercetări complexe și de lungă durată.

Amintirile, experiențele copilăriei, dar și mediul în care s-au dezvoltat oamenii sunt esențiale în definirea și crearea unui profil de războinic. Zonele de conflict dau posibilitatea unei descărcări pe care în alte circumstanțe ar fi imposibil de realizat. ”Suntem în stare să luptăm doar pentru că simțim nevoia de schimbare, doar pentru că găsim un corespondent în acel context” este de părere psihologul Jeni Chiriac. De asemenea, lipsa de afiliere, crezul de viață și de moarte, punctele comune împărtășite cu persoane aparent necunoscute și nevoia de integrare sunt alte elemente care determină persoana în cauză să se înroleze, chiar și ca voluntar, într-un grup gata să renunțe la tot pentru a-și atinge principiile și a-și satisface nevoile, chiar dacă asta înseamnă să ucidă.

Bărbații au în genere astfel de comportamente, ei fiind mai irascibili, simțind uneori nevoia de separatism, nevoia de a proba superioritatea. ”Se caută un corespondent în zonele de conflict sub aspectul nevoii de răzbunare; unii dintre noi, de exemplu, trecem dincolo de partea ideatică, iar bărbații trec dincolo de crezul personal. În funcție de nevoia personală de a-ți proba bărbăția, masculinitatea, valoarea ca bărbat, ajungi să te comporți ca atare.”, completează psihologul Jeni Chiriac.

Dorința de răzbunare survenită în urma unor evenimente care au contravenit crezului personal conduce la exprimări de tipul: ”Să-l omor pe pământ ucrainean. Aș da orice!”, răspuns primit în urma unui exercițiu de imaginație făcut cu un viitor voluntar român care va lupta alături de armata de la Kiev.

Într-o situație de viață și de moarte, există posibilitatea unei clacări a individului, ceea ce poate duce la depresie, care, asociată cu furia, ostilitatea şi transpunerea în act, este cu atât mai probabilă cu cât creşterea ei în intensitate este mai mare sau mai rapidă determinând pierderea controlului. De cele mai multe ori, persoana devine heteroagresivă, adică nu poate să mai discearnă și omoară fără să ține cont nici măcar de principiile pentru care a ales să înroleze în armată.

Du-te la oștire, pentru țară mori!”

Relația dintre umanitate și război este una paradoxală. Doctor în sociologie, Adriana Ștefănel explică faptul că dorința de a face rău este întreținută încă din copilărie prin intermediul lecturilor, din adolescență când apare dorința înfocată de a urmări cât mai multe filme cu teme ce incită la violență sau chiar celebrele citate naționaliste, ce au avut un rol definitoriu în educația părinților.

Oameni oripilați de ideea uciderii sistematice și intenționate a altor ființe umane citesc cu sufletul la gură romanele de capă și spadă ale lui Dumas, fac din <<300>>  unul dintre cele mai bine vândute filme, transformă <<Wordcraft>> într-un fenomen mondial. Roland sau mai localul Dan căpitan de plai însuflețesc imaginația fiecărei generații de adolescenți, iar indemnul <<du-te la oștire, pentru țară mori>>  își păstrează capacitatea de fascinație chiar și atunci când nu există nici un război la care mamele să își trimită copiii.”, consemnează dr. Adriana Ștefănel.

 ISRAEL_POLIGON 600

Războiul: lupta dintre Bine și Rău

Războiul, la fel ca în basmele lui Creangă sau Ispirescu, este o bătălie dusă între bine și rău. Cine de partea cui luptă este discutabil, atâta timp cât ambele tabere au crezuri proprii și convingeri diferite. Rău în esență, războiul pare bun dacă scopul său este nobil. ”Războiul este o reluare a luptei arhetipale între Bine și Rău și atât timp cât indivizii sunt convinși că luptă de partea Binelui, el este justificat. Și asta este valabil pentru ambele tabere, căci fiecare parte este convinsă că lupta sa e dreaptă.”, completează dr. Adriana Ștefănel.

 

Războiul gândit ca un refugiu

Dincolo de orice scop nobil, basm și dorință de răzbunare, un conflict de talie mondială sau măcar locală reprezintă pentru unii indivizi o zonă de siguranță și asta pentru că ”frica de moarte este mai mică decât teama de situațiile în care l-ar putea pune viața de zi cu zi”, după cum susține psihologul Jeni Chiriac. În război, el, ca soldat, primește încălțăminte, mânare, îmbrăcăminte, un acoperiș și nu contează că nu are voie să facă anumite activități, pentru că oricum nu avea ce să mănânce și de aceea îi este mai ușor să trăiască acolo, pe front.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>