Pages Navigation Menu

Proprietatea de stat

Proprietatea de stat

S-a afirmat şi – nu odată – s-a demonstrat exact faptul că proprietatea de stat nu este altceva decât o aberaţie economică, un mod inacceptabil  de a gestiona economia, o calamitate insuportabilă pentru orice societate. Înţeleg perfect acest lucru, dar înţeleg mai greu două istorii.

În primul rând cum de s-a făcut  un lucru incredibil: fondurile distribuite ca ajutor ţărilor europene vestice prin Planul Marshal – am fi putut obţine şi noi astfel de fonduri dar am refuzat căci, după acordul de la Ialta, intram în spaţiul de autoritate al Uniunii Sovietice, prin semnăturile lipsite de echivoc, aşa cum bine se ştie, ale oamenilor politici occidentali care conduceau ţările lor în lupta  împotriva Germaniei de atunci – acele fonduri deci, nu puteau fi atribuite decât industriilor aflate în proprietatea şi administrarea statelor, deci, a guvernelor, care nu sunt administratori buni ai întreprinderilor  economice şi, în plus, mai sunt şi uşor de corupt.

În al doilea rând, este greu de înţeles de ce oricând un investitor, sau orice alt gen de om de afaceri străin , vine în România – am văzut acest lucru de sute de ori – el nu se adresează pentru parteneriat decât rarisim unui particular român, încercând mai totdeauna să facă o afacere cu statul, lucru care face şi deliciul autorităţilor române.

Totuşi proprietatea de stat este o nenorocire economică şi eu voi arăta acest lucru printr-un exemplu concret.

Mă născusem în Slatina şi după câteva strămutări, prin încă trei oraşe ale ţării revenisem în acest orăşel, după o tragedie în familia mea. Slatina nu avea, prin 1950, când s-a petrecut istoria la care mă voi referi, decât unsprezece mii de locuitori şi un singur cinematograf, pe strada principală, cea a tuturor plimbărilor. Nu mai ştiu cui aparţinea iniţial  sala de cinematograf dar, pe atunci, intrase în proprietatea statului. Eram copil şi împreună cu alţi copii de vârsta mea, colegi de şcoală şi, eventual,  părinţi sau rude mergeam de două ori pe săptămână la acel cinematograf, adică la fiecare film nou. Ce fel de filme se proiectau în acea vreme îşi poate imagina fiecare cu uşurinţă, fără să greşească prea mult. Se făcuse primăvară şi deasupra oraşului ajunsese un stol enorm de rândunele. Brusc,  un vânt puternic, neaşteptat, o furtună, a adus un frig cum nu se mai văzuse în timpul unui anotimp ca acela, deci de primăvară blândă. Rândunelele au încremenit pe sub streşinile unde nimeriseră,  în adevărate grămezi mari, pe crengi de copaci, după cum apucaseră. A doua zi, dimineaţa,  păsărelele erau nemişcate în frig, nu mai puteau schiţa nici măcar o bătaie de aripi. Nu era de crezut că vor rezista aşa multă vreme. Noi copiii priveam îngroziţi la acest fenomen. Cineva – nu mai ştiu cine – a venit şi ne-a  spus că se va închide, pentru câte zile va fi nevoie, cinematograful,  iar rândunelele vor fi duse acolo, şi sala va fi încălzită. Băieţii mai mari, cred că elevi din liceu, sau de la şcoala profesională a oraşului  au venit cu saci şi scări, au adunat în sacii lor păsărelele înţepenite şi le-au adus în sală, unde au trebuit să fie ţinute  mai multă vreme. A fost o dispoziţie dată de conducerea oraşului, de cine va fi făcut parte din conducerea aceea. Pentru o săptămâna am fost lipsiţi de filme, dar noi toţi, cei de vârsta mea, ne-am bucurat pentru salvarea rândunelelor şi vreau să cred că toţi locuitorii oraşului au avut atunci acelaşi sentiment ca şi noi.

Când vremea s-a încălzit, de această dată fără să se mai petreacă vreun alt episod primejdios iar rândunelele au fost lăsate să iasă libere din sală, au refăcut marele lor stol şi au zburat mai departe  încălzite şi bine hrănite, până unde îşi vor fi ştiut cuiburile. Cinematograful nu a  avut încasări timp, probabil, de o săptămână, sau mai mult,  ţinând cont şi de curăţenia care a trebuit făcută după plecarea păsărelelor. Iată cât de ineficace este, economic, o proprietate de stat. Ce s-ar fi întâmplat însă cu rândunelele dacă acel frig le-ar fi surprins cinci ani mai devreme, ori  acum, nu ştiu să spun.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>