Pages Navigation Menu

Postmodernism şi revenirea la poveste

Postmodernism şi revenirea la poveste

      Perioada culturală în care ne aflăm este, după unii, postmodernismul, după alţii, post-postmodernismul. Perioada culturală se reflectă în toate formele artei: literatură, pictură, arhitectură, muzică, cinematografie. Tinerii sunt preocupaţi într-o mai  mică sau mai mare măsură de formele de manifestare ale artei. Preferinţele şi pasiunile lor sunt cele care îi influenţează puternic. Și ceea ce se comercializează are un anumit impact asupra lor.

Alice in Wonderland

Alice in Wonderland

       Într-o lume atât de tehnologizată şi de interesată de progres, lucrurile simple (şi frumoase) par a fi lăsate în urmă. Postmodernismul presupune oricum subiectivitate şi extravaganţă mai mult decât orice alt curent cultural, astfel încât fiecare artist sau “consumator” de artă ajunge să aibă propria definiţie pentru postmodernism.

           Lucrurile stau destul de ambiguu. Oare scenriştii şi regizorii de filme au fost primii care şi-au dat seama? Încearcă ei acum să “remedieze” situaţia?

            Putem găsi un răspuns dacă privim în retrospectivă, la ce a apărut pe marile ecrane în ultimii ani. Poveştile clasice pentru copii au fost ecranizate, re-ecranizate şi reinterpretate într-o viziune nouă, fără să fie dedicate exclusiv celor mici. Astfel de exemple sunt “Alice în Ţara Minunilor” (Alice in Wonderland, 2010), “Scufiţa Roşie” (Red Riding Hood, 2011), “Oglindă, oglinjoară” (Mirror, Mirror, 2012), “Albă ca Zăpada şi războinicul vânător” (“Snow White and the Huntsman ,2012), “Oz, mare şi puternic”(Oz, the Great and Powerfull, 2013), “Malefica” (Maleficent, 2014). E lesne de ghicit poveştile din spatele filmelor şi recunoaştem în pelicule personajele copilăriei: Albă ca Zăpada, Alice, Frumoasa din Pădurea Adormită, Dorothy etc.

Elsa, Regatul de gheață

Elsa, Regatul de gheață

Ecranizări întunecate

            În general, poveştile Fraţilor Grimm au avut parte de o ecranizare mai întunecată. Spre exemplu, în “Scufiţa Roşie” (unde lupul cel rău este, de fapt, un vârcolac însetat de sânge) sau în “Albă ca Zăpada şi războinicul vânător” (unde mama vitregă este cu adevărat malefică). Personajele negative se bucură de un interes deosebit atât din partea regizorilor şi scenariştilor, cât şi din partea publicului. Uneori reprezintă chiar punctul de atracţie, în defavoarea personajelor pozitive. Actriţele care joacă rolurile reginelor rele se descurcă magistral: Julia Robets este regina cea rea și uşor schizofrenică în “Oglindă, oglinjoară”, Charlize Theron joacă acelaşi rol în “Albă ca Zăpadă şi războinicul vânător”, însă o variantă diabolică a reginei, Angelina Jolie este Malefica şi dă numele filmului ce o are drept personaj central. În buna tradiţie a basmului, finalurile fericite se păstrează. Oricât de bine realizate ar fi personajele negative, ele sunt învinse, iar personajele pozitive triumfă. Morala poveștii nu are de suferit.

          Se remarcă o schimbare comună şi în cazul eroinelor: din prinţese neajutorate, ele se transformă în adevărate luptătoare. Prietenii şi ajutoarele magice sunt prezente, însă nu este neapărat nevoie de un prinţ sau de un cavaler care să le salveze. Să fie oare o aluzie subtilă din partea cineaştilor la femeia modernă, independentă din zilele noastre?

              Succesul unor astfel de producţii este confirmat şi de pregătirea unor continuări: anul acesta se aşteaptă partea a doua din “Albă ca Zăpada şi războinicul vânător”, iar pentru anul 2016 este hotărâtă partea a doua din “Alice” – Through the Looking Glass.

Harry Potter

Harry Potter

Lumi magice

           În categoria filmelor care transportă spectatorii în lumi magice, intră şi faimoase francize care au ţinut fanii cu sufletul la gură de-a lungul anilor: Harry Potter, Stăpânul Inelelor, Piraţii din Caraibe etc. Acestora li se adaugă şi producţiile Marvel, care aduc în prim plan eroi moderni ce luptă împotriva răufăcătorilor.  De asemenea, Disney şi-a îmbogăţit “colecţia” de prinţese cu încă două personaje: Merida din “Neînfricata” (Brave, 2012) şi Elsa din “Regatul de gheaţă” (Frozen, 2013).  Animațiile par să câștige tot mai mult teren în lumea filmului.

         Între atâtea exemple cinematografice concrete, este vizibilă predilecţia pentru poveste. Povestea repovestită pare să prindă la publicul de pretudindeni. Chiar dacă există şi reacţii negative, ele nu fac decât să confirme că producţiile sunt urmărite şi că trezesc interesul curioşilor. În plin postmodermism, poveştile clasice, mai mult sau mai puţin modificate, (încă) atrag, iar acţiunea “mainstream” pare să piardă tot mai mult teren.

     Întrebarea care se ridică este dacă asistăm la o “întoarcere la rădăcini”, la începuturile modernismului care se găsesc în romantismul de secol XIX sau dacă reinterpretarea modelelor mai vechi este o parte componentă a postmodernismului. Oricare ar fi răspunsul, cert este că povestea există, dăinuie.

           E așa cum spunea și C.S. Lewis: ”O poveste pentru copii de care se bucură numai copiii e o poveste proastă!”

Surse foto: http://www.disney.rohttp://www.redzuela.com

2 Comments

  1. Felicitări…! Un articol reuşit şi interesant… ! Şi eu scriu articole de genul acesta pe alte site-uri…..De exemplu : http://www.t-spot.net/recomandate/filme-2013/#.U7z17DTKaF8
    Cred că v-a scăpat filmul de animaşie : Epic. Este foarte captivant…!
    Al dvs. , Radu-Alin Balaj !

  2. Buuuuuuun

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>