Pages Navigation Menu

Omar Khayyam – o lecţie. Pentru politică, fără frontiere.

Omar Khayyam – o lecţie. Pentru politică, fără frontiere.

omar-khayyam-and-saqi-BI61_l

Poetul persan Omar Khayyam – unul dintre cei mai mari lirici ai lumii – născut în mijlocul secolului XI d. Chr. la Nichapur este remarcat încă de tânăr ca matematician de geniu, autor al unui tratat asupra ecuaţiilor de gradul 3 şi, totodată, în calitate de astronom, poate cel mai remarcabil al vremii sale. Ca poet, lasă ,, Catrenele’’ ( ,, Rubaiyyat’’) a căror celebritate, tot mai înfloritoare în cursul ultimului mileniu, nu mai poate fi bănuită a se mai stinge până şi dincolo de timp. Catrenele sale expun, la un nivel al densităţii ideatice fără egal, condiţia omului confruntat cu perspectiva morţii, dar şi cu încercările unei vieţi în care trăirile fericite, precum şi simplele bucurii, sunt străluciri  efemere pe fondul întunecat al ameninţărilor şi insatisfacţiei.  Omar Khayyam este modelul perfect al vieţii spirituale, dedicate  elevaţiei nobile, corecte  şi pure, care evadează din concretul penibil, aspirând la un hedonism întru totul distins şi subtil. În Europa începe a fi cunoscut prin traducerea operei sale poetice în engleză, în secolul XIX. Versurile în limba română ale catrenelor lui Khayyam nu lipsesc.

Prin  densitatea pe care poezia lui o  acordă cuvântului şi versului, Rubaiyyat conţine probabil, texte poetice dintre cele mai greu de înfăţişat prin încercări de transfer în proză. A povesti conţinutul unui catren de Omar Khayyam necesită cu mult mai multe cuvinte decât cele prezente în catrenul însuşi, în metaforele  dar mai ales în parabolele aflate în doar patru versuri. Voi relata însă un catren din Rubaiyyat în care am avut sentimentul că văd un adevărat mesaj adresat de Omar Khayyam umanităţii, viitorului, un viitor în care legătura fatală dintre putere, aroganţă şi abuz nu a fost încă spulberată.

Harun  Al Rashid, califul abasid  care a trăit, şi domnit, cu trei secole înaintea vremii în care Omar Khayyam a venit pe lume, calif transformat mai apoi în personaj de seamă din ,, O mie şi una de nopţi’’, trecea, noaptea, probabil sub lună, împreună cu suita, prin Bagdadul său mitic. La o oarecare distanţă în faţa sa îi traversează calea o femeie purtând o pelerină galbenă. În acea parte a lumii şi, cel puţin în acea vreme, pelerina galbenă era îmbrăcămintea obligatorie, spre a fi recunoscute,  a prostituatelor. Harun Al Rashid, mirat, poate, de îndrăzneala femeii, de a nu se feri din drumul lui, se apropie de ea, opreşte calul şi i se adresează spunându-i: ,, Tu pari a fi o prostituată!’’ Aceasta îi răspunde, însă: ,, Califule, ce par eu sunt, dar tu eşti ceea ce pari?’’. Nu ni se mai spune dacă   Harun Al Rashid a reflectat profund şi sincer la cuvintele prostituatei, ori s-a supărat, sau, neglijent, şi-a   văzut  mai apoi de ale lui, uitând cele ce i-au fost spuse. Nu ştim nici pe câţi oameni, timp de un mileniu, acest mesaj moral i-a schimbat, sau dacă, măcar, s-ar fi întâmplat, vreodată aşa ceva.

Nenumărate fiinţe omeneşti, mai puţin afectate de păcat, unele dintre ele, decât biata femeie atât de inteligentă şi dreaptă, în spusa ei  şi în apărarea sa, au însă dreptul, astăzi şi oricând să întrebe pe principalii oameni politici ai ţărilor şi statelor cărora aparţin – sau care le aparţin: ,, voi chiar sunteţi ceea ce vreţi să fiţi consideraţi, ceea ce încercaţi să păreţi?’’ Omar Khayyam le-a spus, acum o mie de ani, tuturor autorităţilor lumii, că s-ar putea să se vadă confruntaţi cu o astfel de întrebare – iar dacă nu le-o pune nimeni, iar noi înşine, precum mulţi alţii, vom avea lucruri mai bune de făcut, ar putea să şi-o pună singuri.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>