Pages Navigation Menu

Modelul de la Nisa: alternativa la apocalipsa clasica

Modelul de la Nisa: alternativa la apocalipsa clasica

Inca din vremuri stravechi, omenirea a incercat sa fie cu un pas inaintea propriului sfarsit sau cel putin sa il anticipeze. Treptat, aceasta cautare a unui raspuns, a trecut din sfera misticismului in cea stiintifica. Astfel, s-a ajuns la unul din cele mai populare scenarii, in care Soarele muribund isi va mari volumul, inghitind mare parte din planetele interioare, grup din care face parte si planeta noastra.
p
(sursa: nationalgeographic.com)
Niste cercetatori de la Observatorul Coastei de Azur, din Nisa, au lansat o noua ipoteza care face existenta Pamantului, sub forma si pe orbita actuala, la acel moment final al Sistemului Solar, discutabila. Aceasta ipoteza se invarte in jurul “modelului de la Nisa” care aduce ideea de migratie a planetelor. Astfel, desi initial se credea ca planetele s-au format acolo unde se afla si azi, urmatoarele 5 miliarde de ani fiind definite printr-o oarecare stabilitate premergatoare terminarii combustibilului Soarelui, s-a dovedit ca inca de la inceput au existat influente reciproce, mai ales intre cei patru giganti gazosi ai sistemului, care le-au facut sa isi modifice pozitiile si orbitele de mai multe ori, inghitind sau aruncand corpuri mai mici in toate directiile. Asa s-a ajuns la formarea unor grupuri de “exilati”, cum ar fi Norul Oort, care reprezinta un fel de “acoperis al casei” din care facem parte, cat si la bombardarea unor planete ca Pamantul. Un astfel de bombardament a lasat fata nevazuta a lunii noastre mutilata. Mergand mai departe, exista sanse ca Luna insasi sa provina dintr-o protoplaneta de marimea lui Marte, care s-a ciocnit de Pamant la un moment dat, datorita haosului interplanetar.
p2
Coliziunea dintre Pamant si o protoplaneta (sursa: nationalgeographic.com)
Astfel de influente sau rezonante intre planete exista si astazi. Cea mai interesanta dintre ele este conexiunea la distanta dintre Mercur si Jupiter. Aceasta legatura ciudata poate declansa in timp, un lant de mutari care ar ameninta pozitionarea actuala a planetelor interioare. Astfel, cand Jupiter ajunge cel mai aproape de Soare, se aliniaza cu orbita vizibil turtita a lui Mercur, exercitand o atractie usoara, dar repetitiva. Pe parcursul mai multor miliarde de ani, aceasta atractie ofera sanse unei intersectii intre Mercur si orbita lui Venus. In continuare, exista o sansa ca, in cazul in care Mercur o ia razna, sa afecteze si orbita lui Venus sau a lui Marte, suficient de mult pentru ca una dintre ele sa se loveasca de Pamant, sau sa se apropie periculos de mult de acesta, fenomen care ar provoca o deformare catastrofala a planetei albastre.
Pentru a incheia intr-o lumina mai pozitiva, trebuie mentionat faptul ca sansele ca un astfel de incident sa se produca sunt totusi mici si anume de 1 la 50.000. Si totusi, uneori e bine sa ne luam privirea de la Soare.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>