Pages Navigation Menu

Lucius Cornelius Sylla Felix – a doua lecţie. Pentru politică, fără frontiere.

Lucius Cornelius Sylla Felix – a doua lecţie. Pentru politică, fără frontiere.

Lucius Cornelius Sulla Felix? Marble. Copy from 1st century A.D. of an original c. 80—50 B.C. Inv. No. 1811. Copenhagen, New Carlsberg Glyptotek

Cornelius Sylla aparţine, cu siguranţă, istoriei mari a lumii, dar nu neapărat în modul favorabil memoriei unui şef militar de cea mai înaltă capacitate şi, cu atât mai puţin, a conducătorului politic al celui mai vast şi puternic stat al Antichităţii. Îşi începe cariera în calitate de locotenent al lui Caius Marius. În 88 în Chr. el este ales consul. Un conflict, privind comandamentul militar care i se cuvenea, îl opune curând lui Marius. Este vorba de lupta dintre doi mari comandanţi militari aparţinând unui stat care îşi baza dominaţia asupra lumii – şi creşterea teritorială continuă – pe forţa sa armată; era absolut firesc să apară astfel de dispută, pe acest teren, în istoria Romei.

          Neintrând într-o descriere istorică a unei lupte bine cunoscută, inclusiv ca fapt  de nivelul culturii generale, rămâne totuşi de notat că  Marius şi Sylla se angajează în primul război civil roman, acesta fiind socotit astfel dacă nu se ţine cont de o serie de lupte sociale, între clasele de avere, nici ele nu foarte blânde. Caius Marius este şeful partidului popular, altminteri spus al plebei – astăzi, printr-un aranjament conceptual de nivelul ,,1984’’ al lui Orwell, popular înseamnă, politic vorbind, conservator, eventual liberal, oricum ceva  fără legătură socială cu o populaţie săracă, sau măcar modestă -, pe când Cornelius Sylla a devenit conducătorul partidului aristocratic. După o luptă îndârjită, precum şi după ce Marius fusese ales de şapte ori consul, armata condusă de Sylla zdrobeşte iremediabil partidul lui Caius Marius, în 82 în Chr. Sylla este declarat în Roma dictator pe viaţă. Urmează bine ştiutele liste de proscripţie în Roma, afişate public; în conformitate cu acestea, orice persoană nominalizată astfel putea fi ucisă de oricine sau, mai bine zis, trebuia să fie ucisă, fie de către persoane civile, fie   militarii trupelor lui Sylla, sau de membrii partidului său. Cruzimea unor astfel de represalii este, evident, infinită – Sylla însă nu era o persoană oarecare, sub raportul inteligenţei. Caius Iulius Cezar avea numai optsprezece ani în momentul afişării acestor liste dar, în chip de rudă, printr-o alianţă,  a lui Marius, este trecut între cei condamnaţi. Încearcă să fugă din Roma, cu o parte a familiei părinteşti, însă este prins de oamenii armatei victorioase în acel război civil. Mulţi apropiaţi ai lui Sylla insistă  pe lângă dictator, ca tânărul Iulius Cezar să fie absolvit de pedeapsă, dată fiind vârsta care îl făcea inocent în raport cu întreaga istorie a conflictului. După ce iniţial refuză iar insistenţele apropiaţilor săi se repetă cu insistenţa, aceasta dată fiind condiţia mai mult decât ilustră a familiei Iulia, despre care se spunea că se trage din Venus, Sylla cere să îl vadă pe tânăr. Discută cu el şi, în cele din urmă îl eliberează,  spunând apropiaţilor săi ,, l-am lăsat liber, aşa cum aţi cerut, dar să ştiţi că în tânărul acesta se ascund mai mulţi Marius’’. Istoria romană avea să confirme spusele unui dictator pe cât de sever şi crud, pe atât de inteligent  şi pătrunzător prin intuiţie.

          Doar la trei ani după acest succes  decisiv  după ce îşi asigurase dominaţia totală asupra Republicii Romane ( SPQR), şi cu un an înaintea morţii sale naturale, Cornelius Sylla renunţă la viaţa publică şi, implicit, la dictatură, în faţa Senatului Romei.  Pleacă apoi înspre locuinţa sa neîncolţit de  nicio gardă, de nici un corp militar. Mai târziu avea apoi să se retragă, în afara Romei, în Campania. Pe întreg drumul înspre casă, el este urmat de un tânăr care îi aduce  neîntrerupt cele mai aspre insulte, jigniri, critici – continuă astfel până când Sylla ajunge la poarta locuinţei sale, fără ca să fi reacţionat cumva. Aici fostul dictator se întoarce către cel care îl acompaniase  cu vorbele cele mai dure şi mai greu de suportat şi îi spune: ,, tinere ai făcut un lucru de cea mai mare gravitate: de acum încolo, după gestul tău, în toată istoria viitoare a Romei – sau a lumii -  niciun dictator nu  va mai renunţa   de bună voie la dictatură’’.

          Încă odată Lucius Cornelius Sylla Felix a avut dreptate. O oarecare încercare similară cu aceea a lui Sylla, făcută de Augusto Pinochet, în secolul XX d. Chr,  s-a terminat tot prost, încă mai prost,  pentru dictatorul dispus la retragere. Lecţia istorică a lui Cornelius Sylla a fost, evident, învăţată prin natura funcţiei lor, de toţi dictatorii, pe care oricum nu îi plângem şi ca atare pilda  nu trebuia reluată şi explicitată. Problema însă, este aceea că tot mai mulţi conducători, în regimuri legitimate real sau fals  ca democrate, par să fi învăţat şi să încerce a aplica aceeaşi lecţie a lui Sylla. Să fie ceva în neordine cu democraţia?

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>