Pages Navigation Menu

Gândirea alternativa

Gândirea alternativa

Niciodată nu au lipsit, dar acum abundă acele iniţiative ce se manifestă în medicină, făcând un contrast pronunţat cu medicina  ştiinţifică, aşa cum s-a dezvoltat acesta în marile şcoli medicale din lume, în primul rând în ţări precum Franţa, Austria, Germania, Statele Unite, Anglia, Suedia, continuând ştiinţa medicală renascentistă din Italia, ce s-a constituit, la rândul ei, pe seama medicinii antice, elene, deci hipocratice, alexandrine, romane, preluată ulterior de arabi şi, prin aceştia de evreii lumii mediteraneene.

Numim medicina care se afirmă acum, la scară deosebit de largă, fără legătură cu această tradiţie şi cu metoda care o susţine,de la Hipocrate la Pasteur, Koch şi Fleming, medicină alternativă. Merită, chiar în cazul nespecialiştilor, ca şi aceştia să vadă cărţi precum ,, La Maladie a-t-elle un sens?’’ de Thierry Janssen,  la Fayard, în 2008, sau ,, Terapia Teta’’, de Vianna Stibal, tradusă, în română, în 2013, la Editura Adevăr Divin. Prima dintre ele este o lucrare parţial critică, având  referirea principală la ,, Noua medicină’’ germană; cea de a doua   este o expunere dogmatică a unei noi concepţii americane referitoare la sănătate, boală şi tratamentul bolilor.

Tot medicini alternative sunt considerate şi acupunctura, homeopatia, terapiile zis ori pretins bio-energetice. Doresc să spun clar: aproape în niciuna dintre acestea nu se întâmplă să nu existe idei care merită să fie reţinute şi din care să nu se poată adapta un element de metodă terapeutică, de modalitate a abordării pacientului, care să nu poată deveni utilă omului suferind, sau menţinerii sănătăţii persoanei neafectate de boală. Dar în toate, textul prezentării , argumentaţia, ideile despre boală, conţin aspecte şi dimensiuni de natura imaginaţiei cele mai nestăpânite şi necontrolate. Există, astfel, o medicină pe care am putea-o numi adevărată şi care aduce un maximum de avantaj în lumea celor suferinzi, care poate greşi, ori se dovedeşte ineficientă în variate situaţii şi în cazul a nu puţine boli, precum   şi o medicină  –  de foarte multe variante – sălbatic imaginativă, dar care poate avea, uneori, meritele şi succesele ei. Medicina alternativă poate corecta uneori modalitatea umană, care trebuie să fie mereu psihologic pozitivă, de abordare a pacientului în cadrul medicinii ştiinţifice.

Referitor la cele mai de sus trebuie spus un lucru semnificativ şi decisiv: ştiinţa corectă, exactă, profund orientată, poate manifesta un grad oarecare de inumanitate, sau dezumanizare, dar gândirea alternativă, şi concepţiile alternative nu sunt altceva – fie şi când au succese, oricum foarte relative prin comparaţie cu acelea ale adevăratei medicini – decât dovezile fabuloasei inculturi care a existat totdeauna, în populaţiile umane dar care se manifestă acum mai mult decât oricând, tocmai în vremea informatizării globale, a globalizării cunoaşterii ştiinţifice , în măsura în care ştiinţa este cunoaştere şi nu doar formalizare a experienţelor.

Gândirea alternativă – gândirea inculturii, lipsită de un fundament solid şi de o arie largă de cuprindere a premizelor – nu afectează doar medicina, ci întregul domeniu al activităţilor omeneşti: economie, teorie politică, teoria comunicării, sociologie, psihologie, dar şi fizică teoretică, sau cosmologie, şi multe altele. Partea bună cu medicina şi  pe de altă parte proastă cu multe  domenii diferite este însă aceea că pe când medicina adevărată nu este minată, în sine, de gândirea alternativă,  chiar dacă poate face erori de cunoaştere şi practică, iar medicina alternativă se constituie în corpuri separate, în alte ştiinţe gândirea alternativă poate ajunge dominantă şi compromite atât cunoaşterea, cât şi practica respectivelor domenii. Mă refer, de exemplu, la teoria economică a fundamentalismului comunist, la teoria – şi acţiunea – politică bazată pe contradicţia falsă,demagogică în ea însăşi, democraţie-populism, pusă în locul opoziţiei dramatice şi, vechi de când a apărut prima oară democraţia în civilizaţie: democraţie – demagogie. Sunt apoi evident alterate de alternativa aberantă cosmologia şi, în parte, fizica teoretică, dar acestea nu privesc actualul text.

Menţionez aici doar convingerea lui Paul Valery, conform căreia Europa înseamnă tradiţia creştină, asociată filozofiei Greciei şi dreptului roman. Accept voluntar că tradiţia creştină poate fi şi simplu monoteistă, renunţând a argumenta pentru propria-mi credinţă, iar dreptul roman poate fi aşezat la egalitate cu acel atât de riguros ,,common law’’. Gândirea alternativă înseamnă ieşirea din Europa lui Valery sau din oricare altă mare arie de cultură, însă dincolo de Confucianism, de Buddhism, de cele două monoteisme necreştine, lista nu poate fi prea lungă. Odată instituită o rigoare deplină a raţiunii, cultura nu va admite prea multă alternanţă a gândirii, în nici un domeniu concret, ci doar un program continuu, nu exclusiv cantitativ, aşa ca acela care compromite actualitatea; progresul real va însemna totdeauna creşterea profunzimii, a calităţii ideilor şi existenţei active a conştiinţei.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>