Pages Navigation Menu

Fundamentalism

Fundamentalism

alan_turner_capitalist_fundamentalism

Atunci când o biserică tinde să domine o mare – suficient de mare – parte a lumii, reflecţia oamenilor credinţei, creativitatea ideilor generate de o astfel de reflecţie, scade şi evoluţia respectivului cult evoluează (sau, poate, involuează) către fundamentalism. Cărturarii, ne spune Iisus, laudă pe Dumnezeu, cu buzele dar cu sufletul nu îl iubesc. Cuvintele textului religios sunt luate în  sensul comun, reflectându-se în interpretare forma conţinută în ele, în detrimentul spiritului. Când fundamentalismul capătă un caracter prea accentuat, incompatibil cu devoţiunea sinceră şi clară, care a generat apariţia acelei biserici, se iveşte o mişcare de reformă. În atmosfera fundamentalismului anterior reforma îşi dezvoltă, ea însăşi, propriul său fundamentalism . Se naşte o luptă a fundamentalismelor; mai vechiul fundamentalism abandonează, cel puţin  parţial,  rigidităţile şi, în general, rămâne prevalent, eventual majoritar.

Ceea ce se întâmplă în  lumea bisericii, se produce  în toate domeniile organizării  sociale a umanităţii. Când puterea atribuită regelui, în Occident, sau împăratului,  în Rusia ori  Turcia, ia caracterul absolut al sensului ce se consideră în respectivul termen şi concept, apare, nu reforma, ci revoluţia – căci rezistenţa politică, la schimbare, este mult mai dură decât cea religioasă. Dacă ultima ia un caracter violent, înseamnă că, în credinţă, s-a ajuns la imixiunea politicului.

Când economia şi finanţele sunt tratate în termeni strict şi exclusivi de profit, de maximalizare a acestuia, de extindere a proprietăţii prin multiplicarea recuperării investiţiei,  intrăm în fundamentalismul economic potent. Ce se întâmplă atunci? Consumatorii  care pot fi consumatori  pentru că sunt producători, deci forţa de muncă plătită, iau în serios  fundamentalismul exprimat fără oprire pe piaţa liberă a economiei active. Ori, consumatorii sunt cea mai mare forţă economică, în orice economie. Eroarea se plăteşte (vezi creditele pentru cumpărarea de case, mai întâi în Japonia, apoi în Statele Unite) şi apare criza. Forţa de muncă nu propune încă un alt fundamentalism ci, îl extinde la un nivel jos  dar  la o scară enorm mai largă pe cel deja practicat. Criza nu are încă soluţie,  pentru că nici un alt set de principii economice nu intră în luptă cu acelea care au produs dezastrul. Cum se numeşte această criză din perspectiva fundamentalistă? Este vorba, neîndoielnic de criza fundamentalismului capitalist. Decisiv în economie, în politică, în credinţă,  este un singur lucru: întâlnirea oamenilor într-un, empatic şi, eventual,  generos contact interuman – apoi vin legile economice, ideologiile sau dogmele.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>