Pages Navigation Menu

Download Festival – Pe urmele monstrilor sacri

Download Festival – Pe urmele monstrilor sacri

download cover

Libertate, emotie, istorie si muzica rock, multa muzica rock. Asta inseamna pentru mine festivalul anual Downloald de la Donnington, Marea Britanie. Aflat deja a 11-a editie, a ajuns sa fie Mecca festivalurilor rock la nivel international. De-a lungul anilor trupe ca Black Sabbath, Metallica, Iron Maiden, Megadeth, Sepultura, Guns N’Roses, Prodigy, AD/DC si multi altii au cantat si si-au incantat fanii la umbra batranului castel Donnington (construit in 1386).

Povestea Newsup.ro la Download

In iunie 2012 echipa Newsup.ro a hotarat sa mearga la Download. Ceea ce nu stiam noi era ca ceea ce era planuit ca o simpla vacanta urma sa se transforme intr-o adevarata calatorie initiatica intr-o lume libera si lipsita de prejudecati, o lume care traieste pentru “aici si acum”, o lume in care oricine te priveste ca pe un prieten chiar daca nu te-a vazut niciodata, o lume in care viata are propriul ei soundtrack: muzica rock!
Inceputul calatoriei (Bucuresti – Londra) este putin relevant pentru povestea noastra si poate il voi istorisi intr-un alt articol, tot aici in sectiunea de Travel, cu tips&tricks pentru o vacanta reusita la Londra. “Spiritul” Download a inceput sa isi faca simtita prezenta odata cu sosirea noastra la gara din East Midlands Parkway, gara din mijlocul pustietatii. Cat vedeai cu ochii in toate directiile nu puteai zari nimic altceva inafara de campurile verzi ale Angliei. Singurul lucru care iti atragea atentia in gara din East Midlands erau afisele lipite peste tot pe care se putea citi atat: “WELCOME TO DOWNLOAD”. Am urmarit sirul afiselor care ne-a condus afara din gara pana in fata unui autobuz rosu cu etaj, The Download ShuttleBus. Langa, multi oameni asteptau ca autobuzul sa plece spre locatia festivalului. Am vorbit, ne-am imprietenit, am ras, ne-am gasit cazare in urma unui efort colectiv al unor oameni pe care nu ii vazusem niciodata. Noi speram sa ne intoarcem in Londra dupa concert dar tocmai ce aflasem ca urmatorul tren pleca dimineata la 10 si ca toate cazarile din zona sunt rezervate deja de multe luni. Asa ca eram prinsi acolo dupa ce concertul s-ar fi terminat. Toata lumea a sunat prieteni, prietenii lor si-au sunat la randul lor prietenii si tot asa pana am reusit sa gasim o camera la un hotel din orasul lui Robin Hood, Nottingham nu departe de Donnington. Soferul autobuzului, un batranel simpatic, ne-a facut semn sa urcam si am pronit grabiti spre Donnington. “He was on a tight schedule” a tinut sa ne repete pe un ton foarte serios pe tot parcursul celor 30 de minute cat a durat drumul, de parca toata buna desfasurare a festivalului ar fi tinut de munca depusa de el. Apreciez un om care isi ia munca in serios. Englezi, rusi. polonezi, francezi, italieni, toata lumea era o mare familie. Toata lumea vorbea cu toata lumea chiar daca nu vorbeam aceiasi limba si intr-un mod miraculous reuseam sa ne intelegem fara probleme. S-a ras, s-a cantat si am ajuns la Download.
Am coborat din autobuz si imediat ne-am oprit. Privelistea iti taia rasuflarea. Sute de mii de oameni imbracati in tot altea culori forfoteau asemenea unui urias furnicar multicolor. Sute de mii de oameni si tot atatea zambete de parca toate problemele din lume incetasera sa existe. Toata lumea se bucura de soare, de prieteni si de muzica de parca “maine” nu ar mai fi venit niciodata. In stanga noastra un grup de pusti cu parul vospit intr-o gramada de culori se harjoneau razand galagios, in fata grupuri de bikeri barbosi si imbracati in piele de sus se sprijineau seriosi de seile chopperelor sorbindu-si linistiti berea si peste tot in jur lumea gusta din libertatea de a face ce pofteste. Poate mai mult decat muzica asta m-a impresionat la Download, libertatea. brusc nu mai existau CEO, CEFO sau simplii angajati la McDonalds, cu totii eram oameni, mai mult, cu totii eram prieteni. In tot acest haos apparent exista insa o ordine. Cei 6220 de mebrii ai staffului impreuna cu cei 1800 de paznici si cei 520 de medici au asigurat o desfasurarea ireprosabila a festivalului.
In ziua aceea, ultima a celor 3 de festival, au cantat cantat 51 de trupe printre care: Black Sabbath, Soundgarden, Megadeth, Lamb of God, Black Label Society, DevilDriver pe scena Jim Marrshall (numita in onoarea celui ce a fost Jim Marrshal, “The Father of Loud”, pionerul amplificatoarelor de chitara, decedat in 2012); Rise Against, Ugly Kid Joe, Sebastian Bach pe scena Zippo Encore; Periphery, Ghost, Firewind pe scena Pepsi Max; William Control, Hawk Eyes, Kopek pe scena Redbull Bedroom Jam si Saint Jude, Fearless Vampire Killers, Mordecai pe scena Jägermeister Acoustic.

Toata lumea astepta momentul serii, recitalul celor de la Black Sabbath. Dupa ultima piesa a celor de la Megadeth, Symphony of Destruction s-a asternut linistea. Toata lumea a parasite celelate scene si s-au apropiat de scena Jim Marrshall. Avea sa inceapa. Linista care se asternuse dupa plecarea celor de la Megadeth s-a transformat in murmur in 10 minute si in vuiet presarat cu apaluze in alte 10. Donnington nu mai avea rabdare!

JUMP THE FUCK UP YOU FUCKERS! Asta a strigat Ozzy cand a intrat alergand pe scena insotit de tipetele frenetice ale multimii. Si asta am facut! Trei sute de mii de oameni au cantat ca unul melodii ca War Pigs, The Wizard si Iron Man. Ozzy a aratat in seara aia ca nu simte pe umeri greutatea celor 63 de ani in care a scris istoria muzicii rock, Toni Iommi a vrajit cu chitara iar Geezer Butler a facut multimea sa vibreze cu bassul lui. Din pacate tobosarul Bill Ward nu a fost present din cauza unor neintelegeri contractuale, dar Tommy Clufetos, tobosarul formatiei solo a lui Ozzy a demonstrat ca ii poate “umple pantofii” cu success. Si stim cu totii ce “pantofi mari” a avut de umplut. Seara s-a terminat, cum altfel, decat pe acordurile piesei Paranoid.

THANK YOU BEAUTIFUL PEOPLE, GOODNIGHT, GOD BLESS YOU ALL!!!
S-a inclinat si asa a iesit din scena marele Ozzy Osbourne! Luminile s-au stins si tocmai cand lumea se pregatea de plecare a inceput unul dintre cele mai frumoase focuri de artificii pe care le-am vazut. Pe drumul ce ducea spre iesire, luminat numai de lumina artificiilor, oamenii zambeau si schimbau numere de telefon. S-au legat prietenii si s-au scris povesti, s-a cantat si s-a baut dar cel mai importat s-a zambit mereu. Cocotat pe gardul de la iesire, un tip la bustul gol si picat pe fata, tipa cat il tineau plamanii:” CONGRATULATIONS, YOU HAVE SURVIVED DOWNLOAD 2012! SEE YOU NEXT YEAR!’…Nu am putut decat sa spun: “We will, my friend, we will!”

Download Festival1foto: http://www.downloadfestival.co.uk

 

  • Download Festival14
  • Download Festival10
  • Download Festival9
  • Download Festival 2012 at Donington Park
  • Download Festival6
  • Download Festival5
  • Download Festival4
  • Ozzy Osbourne - The Roundhouse
  • Download Festival2
  • Download Festival12
  • Download Festival13
  • poza newsup la download
  • Download Festival16
  • Download Festival11

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>