Pages Navigation Menu

Cum a fost la Rockstadt Extreme Fest 2014

Cum a fost la Rockstadt Extreme Fest 2014

 

Pentru prima data de ceva ani am avut un feeling bun despre un fest. Vazusem pozele de anul trecut si imi parea rau ca nu am ajuns. Anul asta nu il mai ratez, mi-am spus. Asa ca mi-am sunat prietenii, am verificat aparatul foto si umplut bagajul cu tricouri negre. Si ce fest a fost! Nu credeam ca e posibil dar, am reintalnit ceva din scanteia partii rock a festurilor medievale din Sighisoara 97-01.

DSC_0103

 

Sa scapam intai de partea descriptiva. Inca de joi atmosfera a fost faina. Cam 1000 de fani metal se plimbau pe acolo band bere, dand din cap pe Necrovile si inghesuindu-se sa vada ce tricouri sunt la cortul de merch. Spatiu suficient, soare sus pe cer, corturi suficiente cu bere, mancare, sucuri, cafea si alte lucruri numai bune de descoperit. Printre altele, un metal adventure park cam micut si un cort in care rulau filme de scurt metraj. Toalete cam putine dar nu a fost rau pana la urma. De mentionat varietatea bauturilor. Bere blonda si bruna, lemon si cu zero alcool, vin si whiskey, Jager, Becherovka, Tatratea si parca era si ceva vodca. Nu au lipsit racoritoarele, reprezentatate de suficiente etichete. Mancarea a fost surprinzator de buna! Nimic nu intra mai fain ca o masa cu 3 feluri daca ai nevoie. Fie ca voiai muraturi, ciorbe, gulas, fasole, gratare sau tort, puteai gasi orice. Sonorizare excelenta, scene de fest mare precum racorirea cu apa a spectatorilor.

DSC_0097

 

Ziua 1

 

Gata! Nu ai cum sa nu te simti bine inconjurat de paduri, cu un castel profilandu-se pe deal si cu acorduri de metal in urechi. La fiecare pas te intalnesti cu amici vechi si iti faci cunostinte noi. Toata lumea e relaxata asa ca ma grabesc sa ajung la scena mare. Necrovile, o trupa de brutal death metal ce suna bine. Grunturi, squeluri si riffuri de chitara hotarate. Numai bune pentru intrat in atmosfera.

DSC_0090

 

Misery Index nu sunt de gasit asa ca apare surpriza placuta a serii, Fleshgod Apocalypse. Pe metal archives scrie Symphonic/Technical Death Metal. Nu as fi stiut sa va spun exact asa dar intr-adevar, italienii au reusit sa imbine chitarile si ritmul de death metal cu o voce de soprana ce creaza o stare de neliniste. Iti poti inchipui apocalipsa apropiindu-se pe asa ceva. Toti pe care i-am intrebat au zis ca o sa asculte acasa si chiar sunt pe cale sa aaaaascult iiiin mod legaaaal un album.

DSC_0196

 

Urca Belphegor pe scena. Nu sunt chiar favoritii mei dar nici nu dezamagesc. Multa vopsea pe fata, multe incantatii neregulamentare in ochii patriarhului si o gramada de oameni fericiti sa ii vada pe austrieci.

DSC_0232

 

La miezul noptii au urcat pe scena greii de la Obituary. Desi la precedentele aparitii pe scenele din Romania nu au excelat, de data asta au rupt gura targului. Pe scena a rasunat death metal curat, fiecare melodie fiind anuntata de growlurile ca de fiara ale lui John Tardy. Totul a culminat bineinteles cu Slowly we rot. Un mic regret pentru lipsa vechiului Don’t care dar peste toate un concert bun, numai bun pentru incheierea unei seri fantastice.

DSC_0249

 

Saaau nu. Misery Index au aparut ca din pamant si vor sa urce pe scena. Thank you guys for sticking around si sa fie grindcore!

 

 

 

Ziua 2

 

Am fost lenes a doua zi. M-am trezit tarziu si am urcat pana la castel sa arunc cu topoare in buturugi. O incalzire de vikingi pentru oameni care trebuie sa fie in forma. E seara Behemoth si Rotting Christ, God damn it. Sau ma rog, Shiva damn it daca preferati. Sa nu existe discriminare.

 

Recomand castelul celor care inca nu l-au vazut. Privelisti faine, ziduri medievale solide, construite peste temeliile puse de strabunii daci.

DSC_0328DSC_0294

 

Apropo de strabunii daci, aud ca incep God (relax, e doar numele formatiei nu cel care uita frigiderul deschis iarna) asa ca ne grabim spre fest. Dupa vreo 2 beri brune parca suna mai bine ca alta data trupa asta. Au adoptat o gramada de lucruri din viking/battle metal si cred ca este o reteta buna pentru ei. Pot merge cu incredere la export. Muzica e vesela si plina de chef, un pic mai destinsa decat a celorlalte trupe dar binevenita. Si de data asta parca tot Here comes the night – Maratha a fost cea mai buna.

DSC_0161

 

Continua seria de stage dive-uri sustinuta de baietii extraordinari de la Blackhawk Security. Respect pentru munca depusa in ultimii ani de Andrei Irode de a forma o firma de securitate capabila sa fie in aceeasi echipa cu spectatorii si nu impotriva lor. Inteleg ce inseamna mosh pit, wall of death sau stage dive. Inteleg ca aceste lucruri fac parte din cultura noastra si ca sunt doar forme de exprimare a bucuriei, de eliberare a energiei. Metalul este un gen muzical puternic, pentru oameni de esenta tare. Sper ca exemplul lor sa fie urmat si de alte firme.

DSC_0173

 

Urca pe scena finlandezii de la Mors Principium Est. Etaland un melodic death metal de calitate, trupa nu a trebuit sa indemne mult publicul sa se miste. Sincer, cred ca suna mai bine in studio decat live dar au fost OK.

 

Stiam de Rotting Christ din 95 de pe un CD gasit intr-un Metal Magazine. Au evoluat mult de atunci. Cu versuri inspirate din mitologia greaca si un extreme metal excelent, trupa asta merita chemata mai des pe la noi. Mai ales de cand au scos super adaptarea piesei Cine iubeste si lasa a Mariei Tanase. Cred ca trebuie sa mai bag cateva “super” pe aici pe undeva pentru a-mi exprima mai clar entuziasmul. Au fost extra grei! Din cate am inteles de la o prietena din Grecia, pe acolo se infiripa deja de ceva ani un curent puternic, similar celui din Scandinavia. O parte a tinerilor greci doresc reintoarcerea la aprecierea valorilor Eladei antice, respectarea mitologiei si culturii proprii si diminuarea rolului bisericii din viata de zi cu zi. Rotting Christ sunt un stindard in aceasta… nuuuu, nu o sa spun cruciada… lupta.

 

Acum canta depressive metal, inainte cantau doom si death. Dupa o problema medicala a vocalului, iata-i pe Katatonia exprimand prin intermediul metalului si cealalta fata a Catatoniei.

 

Nu am cele mai placute amintiri legate de aceasta trupa dar trebuie sa recunosc ca au facut un show aparte. Versuri sumbre, acorduri intunecate si cuvinte ramase suspendate imbraca publicul. Imi amintesc mult de Anathema. Par mai cool unora pentru ca sunt prieteni cu Opeth si vin din Suedia dar isi trag in mod clar seva din aceleasi radacini. My Twin, July si fara Unfurl.

DSC_0378

 

E timpul pentru Behemoth. Spre surprinderea mea, am auzit pe multi, inclusiv prieteni spunand ca au venit pentru Behemoth. Sunt agresivi, sunt black si death in acelasi timp, il au pe Nergal care isi doneaza sangele pentru a fi amestecat in vopseaua unei picturi sataniste, dar eu am venit pentru festival. Sunt mult mai buni decat Belphegor. E tarziu, dar metalistii sorb fiecare acord. Nu le pasa de ploaia ce a inceput sa cada de ceva vreme. Tricourile sunt ude, pletele pline de apa iar adidasii sunt adevarati bureti, dar nimeni nu pleaca. Multumim Behemoth!

DSC_0441

 

Ziua 3

 

Sambata am fost cel mai lenes. Daca s-ar acorda titlul de lenes curcanul, as primi acea decoratie. Stiam ca e seara Sodom si aveam nevoie de baterii incarcate. Dupa cateva beri in zona dintre cort si festival am ajuns in cele din urma la timp pentru Skeletonwitch. Cu un black/thrash metal viguros, trupa a lasat o impresie buna. Si ei au tinut sa mentioneze aportul Blackhawk Security, observand corect cat de mult conteaza implicarea firmei de securitate in asigurarea unei atmosfere relaxate.

DSC_0346

 

Concertul The Agonist l-am ratat poate prea usor, stand la povesti cu amici de mult nepovestiti. A sunat OK din departare.

DSC_0356

 

Ce poti spune despre Dor de Duh? Consider ca sunt mostenitori ai perioadei de glorie a Negura. Cat de fain a fost sa fiu oprit pe strazile din Helsinki pentru a fi intrebat de unde am tricou cu OM… Negura Bunget ramane in continuare o forta in metalul romanesc, impinsa in fata de brandul international si de ambitia lui Negru. Nu cunosc situatia direct dar oricat de draconic ar fi stilul sau (am citit cateva articole in care era acuzat de diverse) sau oricat de nesuferit o fi unora, cred ca este un bun manager. Duce proiectele la bun sfarsit, storcand ce e mai bun de la colaboratori. Componenta trupei s-a schimbat, Negura Bunget a ramas. Au ramas totusi intr-un moment de cumpana. De la Dor de Duh, dupa primul album, legat inca puternic de perioada OM se asteapta multe. Muzica a fost de calitate, totul a sunat excelent dar mi se pare ca le lipseste un pic energia. Poate sunt doar intr-o perioada relaxata. Este dreptul lor. Am incredere in creativitatea si puterea Dor de Duh. Asteptam cu interes urmatorul album baieti.

DSC_0363

 

A venit si momentul Sodom. De cand asteptam sa ii vad live! Si ce dezamagit am fost cand a fost anulat celebrul festival teapa de la Fetesti. Si nu am fost singurul! Toti de acolo asteptau un show si greii thrashului ne-au arata ce inseamna sa fii metal! La naiba, am fost atat de entuziasmat incat nu va pot spune exact ce au cantat si cand. Au fost numai bune. M-am prins in mosh pit si am lasat seara sa se incheie pe cinste.

DSC_0389

 

Multumim Rockstadt Extreme Fest si la mai multe! Sper sa avem cat mai multe evenimente de o asemenea calitate! Ati vazut ca exista public pentru metal. Nu stiu cati am fost. 4000, 6000. La anul vom fi mai multi!

Va las cu alte cateva poze.

Asgard

DSC_0477DSC_0445DSC_0435DSC_0350DSC_0079DSC_0495DSC_0510

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>