Pages Navigation Menu

Criza de superproductie formala

Criza de superproductie formala

Euro_coins_and_banknotes

 Conceptul de criza de superproductie a fost tot mai putin folosit  in ultimele decenii, tocmai intrucat marxismul – cu deosebire prin Lenin – il folosise intens. Atat criza de acum douazeci de ani din Extremul Orient, cat si cea actuala, inca prezenta, cu o distributie geo-politica neuniforma, prezenta totusi, a fost, acum este, o criza de superproductie dar intr-un sens neanalizat de economistii activi in teoria si practica istorica acum un secol. Este vorba de o criza – sau de doua crize, mai corect – de superproductie sectoriala. Deficienta economica a comunismului a insemnat, de asemenea, si o criza sectoriala, de productie excesiva. Starea noastra de acum, precum si depresiunea penultima, din Extremul Orient sunt, in principal, crize de superproductie imobiliara, cu intregul cortegiu de probleme care au procedat – sau urmat – respectiv  superproductie: creditare defectuoasa, noi produse bancare, fragile insa, si alte inlantuiri de cauze si   efecte in acelasi stil.

Am aratat in alte texte, inclusiv  in seria de note din care face parte si aceasta, ca exploatarea actuala nu mai este practicata prin nivelul extrem  de scazut  al remunerarii muncii  precum in secolul XIX, sau ulterior in tarile nedezvoltate, aceasta decurgand acum prin inducerea unui consum exorbitant, ca rezultat al extremei dezvoltari a diversitatii produselor prezentate pe piata. Ramane valabil faptul ca in ultimele doua crize, zonala penultima, universala aceasta din urma, chiar daca in multe parti ale lumii deja depasita sau, de la inceput prea putin manifesta, prima miscare a fost generata de superproductia imobiliara, precum si de superoferta bancara. Cu toate acestea, extragerea rezervelor de fonduri personale prin stimularea continua  a achizitiilor in cele mai diverse domenii, de la extinderea  oportunitatilor turistice si pana la vanzarea nu atat de obiecte, cat de marci de obiecte – vestimentare, ceasuri, bijuterii provenind de la firme renumite, obiecte de scris, variante pretentioase ale telefoanelor mobile. Evident, acest consumism exorbitant, ca si apetitul pentru locuinte reprezentative, marci, automobile ramane forma principala de exploatare a muncii la acest inceput de mileniu.  Se intampla insa si altceva un fapt  de o gravitate inca mai mare de cat simpla privare de capacitatea de a acumula unele depozite de natura sa asigure o oarecare securitate a persoanei, in existenta curenta si in trecerea sa prin etapele si varstele vietii.  Consumismul ofera cel putin o anumita relaxare a tensiunilor trairii, intr-o civilizatie confuza si intr-o istorie primejdioasa.

Diversificarea produselor expuse in pietele care, in sine, devin o forma de atractie pentru insertia persoanei in timp si in societate, induce o diversificare formala a trairii, sub raport cultural si in calitate de raportare la civilizatie. Jean Jacques Rousseau a scris, inca din secolul XVIII, despre compromiterea umanitatii omului prin dezvoltarea civilizatiei. El a atribuit acest efect desprinderii  omului de natura, de viata naturala, de ceea ce este propriu omului prin insasi conditia sa de om. In realitate, caracterul distructiv al civilizatiei, asociat fortei sale construnctive, vine tocmai din diversificarea formelor de existenta, produsa in primul rand de fatala diviziune a muncii, odata cu dezvoltarea economica a comunitatilor umane, si, in al doilea rand, prin sporirea produselor, ca varietate a modului de utilizare si a beneficiilor pe care acestea le aduc.  Tinand cont de faptul ca aceasta sporire a formulelor existentiale  permite un numar enorm de combinatii ne aflam, propriuzis intr-o vasta dezintegrare a culturilor in cadrul unei civilizatii productive, in care creativitatea are ca unic scop oferta de produse, anterior nici macar imaginate – de la inventia destinata protectiei si asigurarii vietii se ajunge cautarea noutatii care genereaza prin sine  dissimilaritatea umana, neasemanarea, distinctia  luand forma instrainarii si izolarii. O conditie  de tip Rousseau la puterea o suta.  Ce distanta  mai este de la  neasemanare pana la autism si de la acesta pana la declinul unei economii in care nimic nu are cum functiona fara cooperarea interumana.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>