Pages Navigation Menu

Zi memorabilă pentru istoria lumii: Adolf Hitler și Eva Braun se sinucid

Zi memorabilă pentru istoria lumii: Adolf Hitler și Eva Braun se sinucid

Ziua de 30 aprilie a rămas în istorie ca data la care liderul nazist Adolf Hitler și soția acestuia Eva Braun și-au luat viața, fapt contestat de adepții teoriei conspiraționiste.

Adolf Hitler și Eva Braun

Adolf Hitler și Eva Braun

Rar s-a mai întâmplat în istoria omenirii ca moartea unui om care a influențat decisiv nu doar secolul al XX-lea, dar și felul în care a evoluat omenirea până în ziua de azi, să dea naștere la atât de multe minciuni, legende și adevăruri spuse pe jumătate.

Căsătoria

Înainte ca Adolf Hitler și iubita lui să se sinucidă, a avut loc ceremonia de căsătorie, oficiată, civil, în noaptea de 28 spre 29 aprilie, de un oarecare Walter Wagner. Inițial, Eva a scris pe actul de căsătorie (care s-a păstrat) „Braun”, după care a tăiat și a adăugat „Hitler”.

La insistențele Evei Braun, Hitler a acceptat, mișcându-se cu greutate pe lângă membrii personalului așezați în linie, pentru a primi felicitările abia murmurate ale acestora, cu o strângere de mână lipsită de vlagă și cu o privire absentă, urmate de felicitările jenate ale militarilor cu care urma să participe la ședința tactică obișnuită.

Boala lui Hitler

Adolf Hitler s-a confruntat cu grave probleme de sănătate, aspecte mușamalizate de propagandiștii vremii. Mulți specialiști presupun că tulburările de natură nervoasă ale lui Hitler, care se acutizaseră în ultima vreme, se datorau unui Parkinson, boală degenerativă care afectează anumite zone ale creierului și are drept rezultat leziuni organice serioase ale sistemului nervos, putând influența inclusiv voința sau controlul sentimentelor.  Prima criză puternică a avut loc în 1942, probabil în urma stresului psihic provocat de prima iarnă petrecută de armatele germane în Rusia. În plus, deranjamentele stomacale de care se plângea de ceva timp s-au accentuat.

Testament

În seara zilei de 29 aprilie, cu puțin înainte de oficierea căsătoriei cu Eva Braun, Hitler i-a cerut tinerei sale secretare, Traudl Junge, să-i redacteze testamentul. A început cu un testament personal, în care făcea cunoscut că încredințează toate bunurile sale partidului sau, în cazul în care acesta înceta să mai existe, statului. Nutrea speranța ca propria colecție de tablouri să ajungă la o galerie din Linz; de asemenea, îl numea executor testamentar pe Martin Bormann.

 În partea cea mai importantă, testamentul politic, Hitler a încercat să-și justifice acțiunile într-un mod care amintea de Main Kampf.

„Nu este adevărat că eu sau oricine altcineva din Germania a dorit război în 1939”, a dictat el. „El a fost dorit și provocat exclusiv de acei oameni de stat care fie aveau origine evreiască, fie serveau interese evreiești… Vor trece veacuri, dar din ruinele orașelor și monumentelor noastre culturale, va renaște mereu ura împotriva celor răspunzători în ultimă instanță, cărora trebuie să le mulțumim pentru tot: evreimea internațională și susținătorii ei”, conform historia.ro.

Unul dintre pasajele esențiale face referiri la „soluția finală”, fără a lăsa loc de dubii:

„N-am lăsat de asemenea nimănui vreo îndoială că, dacă națiunile Europei vor fi considerate din nou simple pachete de acțiuni ale acestor conspiratori internaționali ai banilor și finanțelor, atunci și rasa aceea care este cu adevărat vinovată de acest masacru va da socoteală: evreimea!”. În pofida tuturor eșecurilor, continua el, acest război avea să intre într-o zi în istorie ca „manifestarea cea mai glorioasă și mai curajoasă a voinței de a exista a unei nații”. La final a precizat că „nu vreau să cad în mâinile dușmanilor care, pentru amuzamentul maselor isterizate, vor avea nevoie de un spectacol pus la cale de evrei”.

Pregătiri  de sinucidere

În jurul orei 01.30 dimineața (30 aprilie), Hitler și-a luat rămas-bun de la o parte din personalul care-i mai rămăsese. Maximilian Költz, membru al gărzii lui personale, a declarat la 24 noiembrie 1954:

„De la baza scărilor, l-am văzut pe Hitler spunând la revedere anturajului său în noaptea de 29 spre 30 aprilie 1945. Erau de față, printre alții, dr. Goebbels, Frau Goebbels, Bormann, generalul Burgdorf, generalul Krebs și ceilalți apropiați. Am văzut că Hitler a dat mâna cu toată lumea. N-am auzit dacă a spus ceva, pentru că era zgomot din cauza mașinilor. Generatorul electric și instalația de ventilație mergeau în același timp și amândouă erau acționate de motoare diesel. Imediat după această scenă, unul dintre participanți mi-a spus că, în curând, Hitler avea să se omoare, informație care nu m-a surprins câtuși de puțin”.

În jurul orei 2.00 noaptea, Hitler și-a luat rămas-bun de la dr. Werner Haase și dr. Günther Schenk și le-a mulțumit spunând la revedere și mai multor surori medicale care lucrau în spitalul de pe Voss-Strasse, „scuzându-se că le-a trezit atât de târziu”.

În ultima zi de viață, Hitler a dormit doar trei ore. La 5.00 dimineața, artileria sovietică a deschis focul în districtul guvernamental. A luat drept țintă Cancelaria și a menținut-o sub foc continuu. După cum susțin diverși martori, intensitatea focului a fost variabilă. Uneori era foc întrerupt și șarje din trei în trei minute, alteori foc neîntrerupt timp de aproximativ o oră.  Hitler l-a chemat pe comandantul Cancelariei, Mohnke, să se prezinte în buncăr și l-a întrebat cât mai putea rezista. Acesta își amintea:

„În jurul orei 6 dimineața, am fost chemat la telefon și mi s-a spus să mă prezint la Hitler. Îmbrăcat în halat și papuci, m-a întrebat în anticamera biroului cât mai pot rezista. I-am spus că una sau două zile. [...] Hitler m-a ascultat fără să mă întrerupă, apoi mi-a dat mâna la plecare și mi-a spus: „Toate cele bune. Îți mulțumesc. Nu a fost numai pentru Germania!” La 6.30 m-am întors la postul meu de comandă”.

 Mohnke a petrecut 10 ani în captivitate sovietică (șase în izolare) dar a fost longeviv, decedând la 9 august 2001, la 90 de ani.

După ședința informativă, Hitler a decis că sosise momentul să-și pună capăt zilelor și l-a informat în acest sens pe Bormann. Otto Günsche a declarat la 20 iunie 1956:

La ora 14.00, Hitler a luat masa de prânz ca de obicei. Hitler a ținut un mic discurs, în care a  precizat că „cei ce vin după noi nu vor avea nicio milă față de mine”. Avea însă încredere în „istoricii de mai târziu”, care urmau să adopte față de el o „atitudine corectă”.

Momentul morții

Relatările martorilor cu privire la ora morții lui lui Adolf Hitler și a Evei Braun variază foarte puțin. Heinz Linge a fixat momentul morții la 15.50 și a susținut că s-a uitat la pendula mare din anticamera biroului lui Hitler, cu care avusese multe bătăi de cap să o facă să meargă corect, pentru că Hitler se orienta după acest ceas.

Otto  Günsche dă drept oră a morții 15.30, afirmând că și-a privit ceasul de mână. Cum cei doi reprezintă martorii cei mai importanți și mai credibili, putem spune că ora morții lui Adolf Hitler trebuie stabilită între 15.30 și 15.50 în ziua de 30 aprilie 1945, conform aceleiași surse.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>