Pages Navigation Menu

Mercurul – „argintul viu”, singurul metal lichid la temperatura camerei

Mercurul – „argintul viu”, singurul metal lichid la temperatura camerei

Mercurul, singurul metal lichid la temperatura camerei, este un metal alb-cenușiu, lucios – „argint viu”.

Mercurul - „argintul viu”, singurul metal lichid la temperatura camerei

Mercurul – „argintul viu”, singurul metal lichid la temperatura camerei

Cunoscut încă din antichitate, mercurul este utilizat în China, India și Tibet pentru a prelungi durata de viață, pentru a vindeca fracturi și a menține starea generală de sănătate. În anii 400 î.Hr., grecii, indienii și persanii foloseau compușii mercurului în scopuri terapeutice, iar egiptenii și romanii în cosmetice. Medicii arabi au introdus fumigații și unguente pe bază de mercur pentru tratarea unor boli cronice de piele.

Efectele toxice ale tratamentelor cu mercur au fost sesizate, încă din antichitate, de către Hipocrate, Pliniu și Galenus, iar în jurul anului 1533, Paracelsus a descris destul de complet simptomele intoxicațiilor cronice de mercur (hidrargirism).

După introducerea tratamentului cu compuși ai mercurului în sifilis, a crescut numărul cazurilor de intoxicații.

Sursele de expunere la mercur sunt:

  • de origine industrială (riscuri toxice apar în producția de celuloză, mase plastice pe bază de clorură de vinil, oglinzi, sticlă etc);
  • folosirea în aglicultură a unor fungicide pe bază de compuși ai mercurului;
  • la folosirea mercurului metalic în termometre, amalgame (au fost interzise în Scandinavia) și în unele baterii;
  • în unele comunități din America Latină și în zona Caraibelor se utilizează mercur metalic în ritualuri religioase sau culturale.
  • expunerea accidentală a fost semnalată și în cazul folosirii cosmeticelor (creme de față – depigmentare), care conțineau compuși ai mercurului – cloramidura de mercur;
  • organismele acvative pot converti mercurul anorganic în metilmercur, care se acumulează în pești marini și fructe de mare. Dieta bogată în pești marini și fructe de mare poate fi asociată cu risc de expunere la compuși ai mercurului (în special metilmercur).
  • intoxicațiile accidentale pot apărea în condițiile de utilizare și manipulare a compușilor mercurului, inclusiv în laboratoare.

 

Mercurul – „argintul viu”, singurul metal lichid la temperatura camerei

Mercurul – „argintul viu”, singurul metal lichid la temperatura camerei

 

Tratament

  • În intoxicațiile prin contaminarea pielii se spală tegumentele cu apă și săpun.
  • În intoxicațiile prin ingerare se recurge la lavajul gastric, la o oră postingestie, cu soluție 5-10% formașdehid-sulfoxilat de sodiu (Rongalita); restabilirea diurezei, rehidratare.
  • Chelatorul de elecție în intoxicațiile cu mercur anorganic este DMPS (acid 2,3 – dimercapto – 1 propansulfonic); DMSA (acidul 2,3 – dimercaptosuccinic) și DMP-ul se folosesc ca alternativă în tratament.
  • În cazul intoxicațiilor cu mercur organic, rezultatele privind eficacitatea DMPS și DMSA sunt contradictorii.

Sursă: „Poluanții anorganici. Fișe toxicologice”, Prof. dr. Baconi., D., Prof. dr. Bălălău., D.

Citiți și:

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>