Pages Navigation Menu

Marinela Ioana Parasca, mai mult decât un autor

Marinela Ioana Parasca, mai mult decât un autor

Scriitor și profesor, Marinela Ioana Parasca dezvăluie în interviul ce urmează o altă parte a personalității ei decât cartea care îi poată semnătura. Printre destăinuirile amuzante, Marinela povestește cu patos despre încântătoarea sa copilărie, dar și cum în timpul facultății obișnuia să-și numească profesorii cu nume de scriitori celebri ca Shakespeare, Freud sau Proust.

Ioana Marinela Parasca

Ioana Marinela Parasca

1. Copilărie

La un search pe Google, numele Marinela Ioana Parasca este asociat cu volume de cărți pentru copii. Cum a fost copilăria Marinelei?

La un search pe Google, numele Marinela Ioana Parasca este asociat si cu un cont de facebook de care cea mai sus mentionata e in stare sa nu se dezlipeasca 24 de ore din 24.

Copilaria mea a fost una cu vacante lungi – adevarate aventuri la bunici: cu pisici carora le dadeam lapte imediat ce bunica mulgea vaca si pe care le luam cu mine pe soba sa-mi tina de urat si sa-mi toarca; cu catelusi, vacute, iepurasi, puisori, ratuste si multe altele de pe langa casa omului de la tara; cu joaca multa si jocuri in fata blocului, (imi amintesc de flori, fete sau baieti; imparate, imparate, cat e ceasul la cetate; ratele si vanatorii, de-a v-ati ascunselea, prinselea pe cocotate, sotron etc) sau stand pe paturica cu vecinii de bloc, jucand sah, spunand povesti, razand cu gura pana la urechi…

Te provoc să cauți o asemănare și o diferență între copilăria ta și cea a copiilor din era digitală.

Asemanare: nu exista.

Deosebire: lumea virtuala de care sunt atat de absorbiti copiii zilelor noastre. Eu nu am avut telefon mobil, calculator abia prin anii de facultate, la televizor stateam seara doar jumatate de ora de luni pana vineri, si mai degraba la teatru de papusi decat la desene animate si sambata o ora la Teleenciclopedia. Eu am prins 7 ani de regim comunist, pe cand erau foarte putine emisiuni la televizor. Pot spune ca emisiunea copilariei mele a fost Teleenciclopedia.  Si inca ceva: aveam televizor alb negru.

Am fost un copil zburdalnic. Veneam mai tot timpul cu genunchii insangerati de la joaca. Au fost foarte multi copii in bloc si nu putea trece macar o zi fara sa ies sa ma joc cu alti copii in fata blocului.

Când te-ai hotărât să dai mai multă atenție acestui tip de literatură?

Anul trecut. Intamplarea a facut sa rasfoiesc intr-o zi o revista in Marea Britanie si sa aflu de cursurile celor de la Writers Bureau. Am decupat talonul din revista si l-am trimis pe adresa mentionata. In urma acestui demers am primit o brosurica si m-am hotarat sa ma inscriu la cursul de „writing for children”. Ca o prima tema pentru acasa aveam sa creionez o poveste cu putine personaje. Asa a inceput totul: stand la masuta de scris, intr-o zi de primavara, imaginandu-mi niste creaturi mici de statura si inocente, jucause si pline de viata, nestiind cum sa le numesc. Mi-am amintit ulterior de „Aventurile lui Habarnam si ale prietenilor sai” si mi-am spus: ii voi numi prichindei!

Citesc multa fictiune, respectiv fantezie pentru copii si adolescenti

Cand a venit momentul sa le pun acestor prichindei si nume, m-am impotmolit. Voiam nume hazlii, sa amuze. Mai tarziu mi-a venit ideea sa le pun prichindeilor nume de flori. Imi amintesc ca mi-am facut o lista cautand intr-un atlas botanic, lista pe care am rezumat-o doar la cateva nume in final: Floare Albastra, Frunza Vesela, Cununita, Roza, Clopotel. Mi l-am imaginat pe Val Vartej mai intai ca fiind un personaj negativ si abia mai apoi ca unul pozitiv. Si tot ca personaj negativ, pe Clocotici.

Pe Manuscrisul Stietot mi l-am imaginat de la bun inceput ca fiind o carte speciala, cu insusiri omenesti; nu-l vedeam cu maini si cu picioare; il puteam auzi doar. Mai tarziu am dat frau liber imagiantiei si a rezultat personajul din poveste de care cititorii au fost fascinati.

De ce fictiune? Pentru ca citesc multa fictiune, respectiv fantezie pentru copii si adolescenti si pentru ca imi plac personajele atipice si situatiile lor.

Ioana Marinela Parasca, eveniment de lansare Târgul Gaudeamus

Ioana Marinela Parasca, eveniment de lansare
Târgul Gaudeamus

2. Carieră

Când am luat drumul Angliei mi-am spus că dacă plec nu mă mai întorc.

Ai absolvit o facultate de litere și ai urmat cursurile unor prestigioase Universitati din țara, apoi ai plecat în afară. Ai avut de ales? Care e povestea? De ce Anglia?

Asa a fost sa fie! Nu am dat cu zarul. Am vrut sa plec din tara. Eram foarte suparata la un moment dat si mi-am spus ca daca plec nu ma mai intorc. Pe atunci visam mai mult decat acum. Daca-ti arat o pagina din jurnal, datata dinainte de a pleca, vei rade cu gura pana la urechi. Speram sa intalnesc aici (in Londra) ceea ce acum imi pare de-a dreptul imposibil. Aveam colegi de facultate care plecasera in America cu programul Work and Travel. Din pacate nu m-am putut incadra pentru ca eram mai mare. Asadar: am hotarat sa vin in Anglia; asta pentru ca am si niste prieteni pe aici. M-am inscris la un curs de limba engleza, am aplicat pentru permisul de munca, acel „yellow card” ce imi permitea sa lucrez part time timp de un an de zile. Mi-am gasit foarte repede de lucru la o gradinita, 3 zile pe saptamana, 6 ore pe zi dupa care mergeam la cursurile de limba engleza care durau alte 3 ore, in fiecare seara de la 6 la 9. Programul a fost unul foarte obositor timp de cateva luni. La toate acestea se mai adauga si mersul pe jos de acasa la scoala si de la scoala inapoi acasa; 2 ore dus, alte 2 ore intors.

Shakespeare a avut vreo legătură când ai luat această decizie?

Oh, nuuu! In timpul facultatii, pe cand studiam la Litere obisnuiam sa-mi numesc profesorii cu nume de scriitori celebri. Spre ex: profesorul de teoria literaturii era Shakespeare; profesorul de psihologie era Freud, si-mi amintesc de un profesor de literatura franceza caruia ii spuneam Proust, cu care eu, culmea, nu am studiat, dar era faimos in facultate pentru ca studiase in profunzime opera lui Proust, cita fragmente intregi din opera, era un fenomen pentru mine si pentru multi altii, si imi tot repetam ca am mers la Litere pentru a-l descoperi pe Proust (si de data aceasta faceam referire la cel ce a scris „In cautarea timpului pierdut”) si tot asa.

Acum, pomenindu-mi de Shakespeare, nu pot sa nu ma gandesc la teoria literaturii, la un Derrida, la un Foucoult si zambesc. Stiu eu de ce…

Ce variante, profesional vorbind, ai fi avut dacă ai fi rămas în țară?

Pe atunci imi doream foarte mult sa devin Psihoterapeut Pozitivist. Imi facusem un model de terapuet si voiam sa merg pe urmele lui. Ce-as fi facut? Probabil un masterat in psihologie clinica si mai apoi formarea de 5 ani in psihoterapie; dupa care m-as fi intors in Focsani si as fi inceput sa promovez la maxim un concept foarte putin cunoscut si anume: psihoterapia pozitiva.

Tot la un search pe google numele meu mai este legat si de cateva interviuri luate Presedintei Asociatiei de Psihoterapie Pozitiva din Romania.

3. Carte

O româncă scrie cărți pentru copii la Londra, dar se întoarce și în România pentru a îmbogăți rafturile bibliotecilor. De ce?

De ce nu? Pentru ca se poate!!! Se poate scrie, se poate scrie frumos, autentic, inocent. Pentru ca scriu in primul rand in limba romana, limba ce o cunosc destul de bine; pentru ca desi locuiesc in Anglia, gandul imi este tot mai mult in Romania; pentru ca in Romania m-am format, dezvoltat, educat. Cand ma intorc in Romania, ma intorc acasa; locul acela in care ma simt foarte bine, locul acela de care mi-e dor de fiecare data cand ma indepartez, locul de care ma leaga amintiri, prieteni, profesori, parinti si lista poate continua.

Peste ani aș vrea să spun că scriind îmi câștig existența.

De ce rafturile bibliotecilor si nu altceva? Ei bine la intrebarea aceasta eu as raspunde cam asa: pentru ca am gasit in sfarsit raspunsul la intrebarile pe care ni le punem la un moment dat in viata: ce vrei sa faci (cand vei fi mare)?, ce iti place cu adevarat? Eu simt ca m-am descoperit dupa un lung sir de cautari si mi-am imaginat asa un drum pe care vreau sa-l strabat indiferent de obstacole. Nu ma vad traind inca din ceea ce scriu. Ma vad scriind si facand si altceva pe langa. Spre exemplu: scriind si fiind si profesor. A se baga de sama ca nu spun: ma vad facand ceva si scriind!

Daca ma vei intreba peste ani: ce faci pentru a-ti castiga existenta?, as vrea sa-ti raspund ca scriu.

Există și varianta bilingv a cărții Minunata aventură a prichindeilor și Manuscrisul Știetot”. Care a fost feedback-ul publicului englez?

Exista si varianta in limba engleza. Tocmai ce am lansat-o la Targul de carte Gaudeamus.

Inca nu am facut-o cunoscuta publicului englez. Intentionez de acum incolo. Pot spune doar ca publicul roman din Marea Britanie a fost captivat de povestea Manuscrisului Stietot si a prichindeilor si in momentul in care am mentionat despre urmatoarea carte pe care am si inceput s-o scriu, publicul a avut o reactie neasteptata: si-a exprimat dorinta de a afla intr-o noua poveste ce se intampla cu Manuscrisul Stietot. Asta pentru ca povestea se termina cu o calatorie care incepe si nu se mai termina. In speranata de a-l reintalni pe Manuscris, publicul isi doreste o continuare; „o noua si alta poveste.”

Minunata aventura a Prichindeilor si Manuscrisul Stietota fost reeditată, pentru că anul trecut era publicată la Editura Sfântul Ierarh Nicolae, iar acum apare la Eikon?

Da. Anul trecut a publicat-o editura Sfantul Ierarh Nicolae, dar aceasta editura nu se ocupa si de distribuirea cartilor in librarii. Am asteptat un an si de acum cartea se va gasi in librariile din tara, atat in limba romana cat si in limba engleza, publicata fiind la editura Eikon.

 „Minunata aventură a prichindeilor și Manuscrisul Știetot”,  Marinela Ioana Parasca

„Minunata aventură a prichindeilor și Manuscrisul Știetot”, Marinela Ioana Parasca

Blogul tău îți reflectă într-un fel sau alta personalitatea și vreau să te întreb dacă te-ai gândit să scrii romane cu subiecte mai siropoase.

Poate n-o sa-ti vina sa crezi: nu-mi plac siropoasele si nici nu le citesc. Imi plac povestile, basmele cu Ilene Cosanzene si Feti Frumosi. Nu-mi plac telenovelele.

Imi plac povestile frumoase si inocente. M-am gandit la un moment dat sa rescriu Micul Print si am pornit de la ideea ca nu vreau ca Micul Print sa fie un singuratic. As vrea sa aiba un prieten, o Mica Printesa. Dar nu m-am gandit la o poveste de dragoste intre cei doi, ci mai mult la o prietenie fara de care povestea nu ar putea exista. Nu l-as putea vedea pe Micul Print un singuratic, cel putin nu in povestea mea. As fi ramas in sfera copilariei si nu m-as fi abatut niciun pic.

Daca mi-ai cere sa definesc blogul in 3 cuvinte, acelea ar fi: cald, primitor, optimist.

4. Pasiuni

Vreau sa scriu cu Neil Gaiman, eu sa fiu personajul pozitiv, el personajul negativ.

Ce face Marinela Ioana Parasca când nu scrie?

SE JOACA!!! (rade)

Isi admira rafturile cu carti si jucarii, deseneaza, scrie tot ce-i trece prin cap si dupa cateva luni reciteste, rupe tot si arunca la cosul de gunoi.  Ce mai face? Se plimba cu bicicleta, isi intalneste prietenii, rade, se uita la Jurnalele Vampirilor (pentru ca a inceput din facultate pentru ca asa faceau si alti studenti si pentru ca era cool sa fii ca si altii mai cool decat tine si pentru ca un lucru inceput trebuie dus la bun sfarsit), se plimba muult, vorbeste la telefon, sta pe facebook, viseaza, creeaza, canta la pian si la chitara, bea ceai si cafea la expressorul de care e tare mandra ca si l-a cumparat, isi asteapta la fiecare sfarsit de luna cutiuta plina de surprize de la Owlcrate si face cadouri prietenilor. Ce nu face Ioana?

Vezi scrisul ca pe o pasiune?

DA! Cred ca tot ce mai am nevoie e o provocare. Vreau sa scriu cu Neil Gaiman, eu sa fiu personajul pozitiv, el personajul negativ si mergand pe ideea ca binele invinge raul intotdeauna, finalul sa fie unul neasteptat. 

Cine ți-a insuflat-o?

M-as intoarce in timp la profesoara de limba romana, de limba franceza, de limba engleza; profesori pe care ii admir, profesori care au citit mult, profesori de la care am imprumutat carti, profesori la care mergeam la pregatire, profesori care mi-au insuflat dragostea de carte, de literatura, de cultura.

O întrebare pe care nu pot să o ignor: Care sunt autorii tăi preferați?

Sunt multi: Antoine de Saint Exupery, Anatole France, Proust, Edmondo de Amicis, Moliere, Alexandru Mitru, Fratii Grimm, Goethe, Francois Rabelais, Neil Gaiman, John Green, Nossrat Peseschkian, Woody Allen si multi altii.

Ce tip de literatură citești?

Si contemporana…fantezie, fictiune, clasica, alegorii satirice…

Crezi în modele?

Oh, daaaa!! Dar nu sunt adepta ideii de a fi copia identica a unui individ ce ti l-ai luat drept model. Cred in autenticitate, in ratiune si simtire, ambele cautandu-si cumva un echilibru.

Ioana Marinela Parasca http://ioanaparascablog.com/

Ioana Marinela Parasca
http://ioanaparascablog.com/

5. România

România are de toate, mai puțin „șanse” de dezvoltare.

Cum se vede România din orașul lui Shakespeare?

Adica de sus.  De sus Romania se vede mica, mica, dar de esenta tare. Si cand spun asta ma refer la faptul ca Romania are ceva ce altii nu au sau au in doze foarte mici: are demnitate, are valoare, verticalitate, cultura, credinta, copii ce viseaza sa schimbe lumea, are tineri cu viziuni largi si vise indraznete, batrani intelepti, curaj, ratiune si simtire. Are tot ce-i trebuie, mai putin „sanse” de dezvoltare, mai putin locuri de munca. De cativa ani incoace parca bate pasul pe loc.

Care ar fi condițiile pentru care te-ai întoarce în țară?

M-as intoarce in tara oricand. Si maine! Dar vreau sa incerc sa fac mai mult!

Ca om care urmărește ce se întâmplă în țară de după granițe, ce crezi despre ultimele schimbări ce au avut loc în România (la nivel instituțional – mă refer la schimbarea Guvernului, provocată în urma tragediei din Colectiv)?

Un guvern de tip tehnocrat e altceva, e o schimbare. Suna bine sa avem in guvern doar oameni specializati! Ce va fi vom mai vedea!

  • 12247801_10206527038727363_4696485274595567705_o
  • 12283182_1091223130896421_586833525_n
  • 12291772_10206527039807390_4705680882415536906_o

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>