Pages Navigation Menu

Castelul Sturdza de la Miclauseni

Castelul Sturdza de la Miclauseni

Cunoscut si sub denumirea de Palatul Sturdza, Castelul de la Miclauseni a fost construit de catre George Sturdza si sotia sa Maria, in perioada 1880-1904, in stil neogotic, in satul Miclauseni, la aproximativ 20 de kilometri de Roman si 65 de kilometri de Iasi. Castelul a suferit nenumarate transformari din cauza utilizarilor date de-a lungul timpului, de la spital, refugiu de razboi pana la orfelinat, iar astazi, se afla in proprietatea Mitropoliei Moldovei si Bucovinei.

Castelul Sturdza de la Miclauseni 1

Castelul Sturdza de la Miclauseni

Castelul in care se spune ca Dumas fiul si-a scris multe dintre cartile sale, dar si cel in care s-au filmat scene din Orient Expres, in regia lui Sergiu Nicolaescu, a fost inclus, in 2010, pe lista monumentelor istorice din judetul Iasi.

Ansamblul Castelului de la Miclauseni este format din trei monumente: Biserica Sfintii Voievozi Buna Vestire, care dateaza din anul 1787; Castelul Sturdza, care dateaza din secolul al VXII-lea, recladit in 1752 si apoi in secolul al XIX-lea si Parcul realizat in secolul al XIX-lea.

            Mai intai un conac…

            Alexandru cel Bun a daruit vornicului Miclaus, in jurul anului 1410, o mosie intinsa, aflata aproape de Lunca Siretului. Ulterior, dupa moartea vornicului, mosia a devenit cunoscuta sub numele de Miclauseni. La inceputul secolului al XVII-lea, vistiernicul Simion Stroici a cosntruit pe aceste pamanturi un conac, ale carui ruine au putut fi vazute pana la inceputul secolului al XX-lea.

            In 1697, fratii Ioan si Sandu Sturdza intra in posesia pamantului si implicit a vechiului conac, care in urma impartirii averii, ii revine lui Ioan Sturdza. In 1752, vornicul Ioan Sturdza reface conacul boieresc, costruindu-l cu demisol si parter in forma de cruce. Conacul avea nu mai putin de 20 de camere, cate 10 pe fiecare etaj, iar in grajduri erau adapostiti cai de rasa, pregatiti pentru intrecerile care se organizau pe acest domeniu.

            Fiul lui Ioan Sturdza, Dimitrie preocupat de extinderea mosiei, construieste intre anii 1821-1823, biserica din curtea conacului, pe care o inzestreaza cu o frumoasa catapeteasma in stil baroc si cu numeroase obiecte de cult valoroase. Fiul lui Dimitrie, Alecu Sturdza Miclausanu se arata si el interesat de domeniu si amenajeaza pe o suprafata de 42 de hectare, care inconjurau conacul, un parc in stul englezesc, cu specii de arbori ornamentali si alei cu flori, cel mai mare parc particular din Europa, la acea vreme. In anul 1863, in urma mortii lui Alecu Sturdza, mosia intra in posesia fiului sau, George Sturdza, care se casatoreste cu fiica scriitorului Ion Ghica, Maria, mutandu-se aici in 1869.

Castelul Sturdza de la Miclauseni

Castelul Sturdza de la Miclauseni

            … apoi un castel…

            George Sturdza construieste in perioada 1880 – 1904 pe amplasamentul vechiului conac un palat frumos in stilul neogotic tarziu, o copie a castelelor feudale apusene. Planurile constructiei au fost realizate de arhitectii Iulius Reinecke si I. Grigsberg. Castelul adapostea o colectie valoroasa de carti si documente, costume medievale, arme, bijuterii, tablouri, busturi din marmura de Cararra, argintarie, dar si piese arheologice. Se spune ca numai colectia de carti numara 60.000 de exemplare, multe fiind editii princeps sau foarte rare.

            Singurul copil al Mariei si al lui George Sturdza a fost Ecaterina, casatorita cu Serban Cantacuzino, cu care nu a avut copii. Serban Cantacuzino moare in 1918, iar Ecaterina ramanand vaduva il infiaza pe Matei Ghica Cantacuzino. Acesta nu va fi interesat de mosie si emigreaza in Occident in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial.

 

…spital, refugiu militar, orfelinat, obiectiv turistic si centru de pelerinaj           

            In timpul Primului Razboi Mondial, in castel a fost amenajat un spital militar, iar Maria Ghica si fiica sa, Ecaterina Cantacuzino au ajutat ranitii ca infirmiere. Compozitorul George Enescu a vizitat castelul, concertand printre paturile ranitilor.

In 1944, odata cu apropierea frontului, Ecaterina paraseste castelul si ea cu ea doar cateva obiecte religioase din Biserica construita in apropiere, refuzand initial sa evacueze biblioteca cu carti extrem de valoroase. In iarna aceluiasi an, prizonierii nemti se adapostesc in castel. Castelul este devastat de soldatii rusi, care distrug o parte din cartile rare, foloisindu-le pe post de combustibil in sobe. Pe langa carti, au fost distruse sau date disparute piese de mobilier si o mare parte din colectiile familiei Sturdza.

In 1960, odata cu venirea comunistilor, Castelul de la Miclauseni devine sediul Centrului de Plasament pentru copiii cu handicap psihic sever. Trei ani mai tarziu, in 1968, un incendiu puternic produs la mansarda distruge si ultimele piese de mobilier originale ale castelului, care erau depozitate aici. In 1985, din nou este prada unui incendiu devastator, iar apa care s-a folosit la stingerea incendiului a contribuit si mai mult la degradarea edificiului.

Intre anii 2003 si 2005 s-au efectuat lucrari de consolidare si restaurare a cladirii si a intregului ansamblu. Pisele de mobilier din lemn, in special usi, ferestre, lambriuri, scari interioare au fost si ele restaurate. Toate acestea au fost reconstruite si restaurate cu ajutorul fotografiilor gasite in arhive.

Mitropolia Moldovei intentioneaza sa organizeze aici un centru muzeistic si un centru de conferinte, iar in celelalte cladiri din imprejurime, un centru de zi pentru persoane varstnice si un centru de pelerinaj.

 

Surse: miclauseni.ro; romanialibera.ro

Surse foto: inromania.info

           

 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>